România se află la răscruce. O criză economică prelungită, instabilitate politică și o lipsă cronică de direcție fac terenul propice pentru promisiuni sforăitoare și lideri cu viziuni discutabile. Printre aceste personaje, Călin Georgescu, supranumit de presa rusă „un suporter al alăturării cu Rusia,” ne oferă o lecție valoroasă: de ce să susținem un stat, când putem să ne alegem un idol care să „reseteze” totul?
Suveranism de operetă cu accente exotice
Călin Georgescu promite „salvarea națională” și „reconstrucția morală a României.” Evident, toate aceste scopuri nobile par să treacă prin Moscova, dacă e să ne luăm după sprijinul subtil (dar bine țintit) primit dinspre Ria Novosti. Faptul că un lider care militează pentru suveranitatea României este lăudat de o agenție de presă rusă nu pare să ridice semne de întrebare în rândul susținătorilor săi. Pentru ei, „suveranism” înseamnă mai puțin o relație fermă cu Occidentul și mai mult o „nouă direcție” – adică o alianță geopolitică ce miroase a nostalgie sovietică.
„Țăranul creator” și visul utopic al autarhiei economice
Domnul Georgescu este un mare adept al conceptului de „economii autarhice” și a declarării războiului globalizării. În viziunea sa, România ar trebui să devină un paradis agrar, condus de „spiritualitatea țăranului român.” Acest ideal pare să ignore complet realitățile economice ale unei țări integrate în Uniunea Europeană și interdependențele economice care asigură supraviețuirea oricărui stat modern. Mai mult, planul său de a reveni la o economie preponderent rurală, fără explicații concrete despre cum vor fi create locuri de muncă sau cum va fi susținută dezvoltarea, e un balon de săpun ambalat poetic.
Citate demne de antologie
„România trebuie să redevină o vatră spirituală, un model de armonie cu natura,” spune Georgescu. Frumos, dar cum se împacă această armonie cu realitatea: investiții străine în declin, infrastructură inexistentă și o populație care își găsește „spiritualitatea” mai degrabă muncind în Spania sau Germania?
„Trebuie să ieșim de sub dictatura Bruxelles-ului!” afirmă candidatul, într-un discurs care sună mai degrabă ca un manifest al extremei drepte decât ca o propunere serioasă. Întrebarea este: cu ce ne înlocuim dictatura, domnule Georgescu? Cu o îmbrățișare geopolitică rusească?
Incertitudine națională și promisiuni fără acoperire
Dacă planurile lui Georgescu ar prinde contur, România ar putea deveni un exemplu mondial… al dezinformării și haosului socio-economic. Cu o economie izolată, relații externe fracturate și o retorică dominată de extremism, viitorul ar arăta sumbru. Dar cine are nevoie de o țară funcțională, când poți să-ți ridici liderul în slăvi ca pe un idol salvator?
În concluzie, proiectul Călin Georgescu pare mai degrabă o capcană periculoasă, decât o alternativă reală. Dar, pentru cei care visează la „marea resetare,” poate că idolul personal este tot ce contează.
