Dacă cineva ar pune la îndoială limitele imaginației umane, declarațiile lui Călin Georgescu despre Insulele Marshall ar putea fi argumentul suprem. Într-un moment de iluminare cosmică, candidatul care visează la un tron prezidențial în România a reușit să plaseze un paradis mitologic în mijlocul Oceanului Pacific. Potrivit lui, în acea lume de vis, oamenii trăiau până la 200 de ani, feriți de doctori, războaie și, probabil, de realitate. Totul până când modernitatea le-a retezat idila cu eternitatea, reducându-le brusc speranța de viață la „35-45 de ani”. O simplă privire asupra datelor oficiale, care arată o medie de 65 de ani, ne aruncă însă într-un univers mai puțin romantic: cel al dezinformării.
De la Utopie la Suveranism
Candidatul Călin Georgescu, propovăduitor al unui suveranism agresiv, promite să salveze România de „jugul globalist”. Dar dacă soluțiile sale pentru țară sunt la fel de ancorate în realitate precum miturile despre Marshall, viitorul nostru ar putea arăta sumbru. Cum ar fi să ne trezim că singura cale spre prosperitate economică e să refuzăm investițiile străine, să ieșim din Uniunea Europeană și să respingem NATO într-un moment în care războiul bântuie granițele?
În viziunea sa, România ar deveni o insulă de „suveranitate pură”, unde economia funcționează pe baza unor idealuri mistice și nu pe legi economice. Un fel de Insule Marshall reînviate, fără medicină, fără educație modernă și cu o speranță de viață mai scurtă decât timpul necesar pentru a înțelege toate implicațiile unui asemenea plan.
Între Mituri și Incertitudine
Lăsând la o parte longevitatea fantastică a insularilor Marshall, trebuie să ne întrebăm: ce altceva mai este exagerat în discursul său? Își propune să reducă dependența de „străini”, dar în ce fel? Izolarea economică? Bartere medievale? Dacă România ar părăsi NATO, ne-am găsi într-o vulnerabilitate geopolitică cruntă, un adevărat festin pentru vecinii mai puțin prietenoși. Și totuși, Georgescu pare convins că drumul spre prosperitate trece prin negarea tuturor alianțelor și prin reinventarea istoriei și economiei după chipul și asemănarea unor utopii absurde.
În timp ce în realitate speranța de viață din Insulele Marshall este de 65 de ani, noi, românii, avem privilegiul de a asista la o reducere simbolică a viitorului nostru sub forma unui discurs de extremă dreapta. Dacă ar fi să credem cuvintele lui Georgescu, ne-am putea transforma într-un „paradis” în care timpul se măsoară doar în visuri spulberate.
România: Întoarcerea la Evul Mediu
Planurile candidatului pentru guvernare sunt o combinație între romantism retrograd și ignoranță strategică. Refuzul educației moderne și promovarea unui naționalism steril ar putea arunca România într-o epocă de incertitudine economică și socială. În contextul unui război la graniță, să ne retragem din UE și NATO ar fi echivalent cu a naviga prin furtună fără busolă. Dar cine știe? Poate că în utopia lui Georgescu, vom trăi toți 200 de ani. Sau cel puțin suficient cât să ne amintim că realitatea nu iartă visurile absurde.
În final, ar trebui să ne întrebăm: e România pregătită pentru o asemenea viziune? Sau e doar un alt episod tragicomic în istoria noastră plină de paradoxuri?
