Cum ar fi daca un asteroid gigantic cu un diametru de 10 km s-ar indrepta direct catre Pamant si ne-am afla la numai 6 luni distanta de un impact iminent si catastrofal? Acesta a fost scenariul care a stat recent la baza controversatului film marca Netflix “Don’t Look Up!” (“Nu privi in sus!”), cu Leonardo di Caprio in rol principal.
Filmul i-a facut pe multi sa se intrebe daca avem resursele si tehnologia pregatite si disponibile pentru a preveni un astfel de dezastru.
O lucrare recenta care analizeaza aspectele tehnice ale unui astfel de demers spune ca da. Da, avem!
“Noi aratam ca omenirea a depasit un prag tehnologic ce ne impiedica sa avem soarta dinozaurilor” sunt de parere Philip Lubin si Alex Cohen, cercetatori la Universitatea din Santa Barbara, California, in lucrarea postata recent in Arxiv. “Noi aratam ca putem obtine o atenuare (n.r. a pericolului) folosind tehnologia existenta, chiar si in conditiile unui avertisment din scurt, de numai 6 luni” spun cei doi.
Ca nota de avertisment, cercetatorii adauga ca dinozaurii “nu au luat parte niciodata la o ora de fizica si nici nu au reusit sa finanteze apararea planetara”.
Lucrarea analizeaza cateva modalitati diferite concepute pentru a devia traiectoria unui asteroid, insa se concentreaza in primul rand pe diverse dispozitive penetratoare explozive pentru metoda PI – Pulverize It”.
Echipa de cercetatori conchide ca cea mai eficienta metoda de a pulveriza asteroidul este folosirea unor mici dispozitive explozive nucleare (NED) in penetratori. Acestea, in combinatie cu activele de lansare de sarcina mare ce urmeaza sa fie realizate in curand, precum Sistemul de Lansare Spatiala al NASA (SLS) sau Starship de la SpaceX (cu alimentare pe orbita) sunt suficiente pentru a atenua aceasta amenintare existentiala.
E adevarat ca metoda nu ar distruge complet un asteroid – ceea ce este practic imposibil pentru un asteroid de o astfel dimensiune – insa ar vaporiza o parte din suprafata asteroidului, generand ca raspuns un suflu de explozie si o schimbare a velocitatii, capabile sa schimbe traiectoria asteroidului, deviindu-l – in mod ideal – de la impactul cu planeta noastra.
Faptul ca avem la indemana astazi tehnologia necesara nu este o opinie controversata. Si o sustine si astronautul Apollo Rusty Schweickart, care a contribuit la infiintarea organizatiei de cercetare a asteroizilor B612. Schweickart a subliniat la randul sau ca tehnologia necesara pentru a devia un asteroid exista astazi.
„Cu alte cuvinte nu trebuie sa intram intr-un program mare de dezvoltare a tehnologiei pentru a devia cei mai multi dintre asteroizii care ar reprezenta o amenintare de impact”, a spus el, adaugand insa ca tehnologia nu a fost pusa laolalta in cadrul unui proiect de sistem si nici nu a fost testata astfel incat sa se demonstreze ca poate devia in mod real un asteroid” spune Schweickart.
Insa vom asista cat de curand la schimbari in acest sens. La finele anului trecut, NASA a lansat Testul Dublu de Redirectionare a Asteroizilor (DART), prima misiune de testare a apararii planetare. Testul va demonstra ca o nava spatiala poate naviga in mod autonom si poate avea un impact cinetic asupra unui asteroid target de dimensiuni relativ reduse. Se va testa astfel daca tehnica este una viabila pentru a devia un asteroid cu adevarat periculos.
Desi un potential eveniment care ar distruge intreaga planeta este destul de rar, avand o rata de 1 la 100 de milioane de ani, problema se pune “cand” se va intampla, nu “daca” se va intampla.
Lucrarea lui Lubin si Cohen atrage atentia ca o amenintare de aceasta magnitudine – care ar lovi Pamantul cu o viteza de 40 km/s – ar avea o energie de impact de aproximativ 300 Teratoni TNT – sau, altfel spus, de aproximativ 40 de mii de ori mai mare decat arsenalul nuclear combinat al intregii lumi la acest moment.
„Din punct de vedere al energiei, ar fi similar evenimentului de extinctie KT, care a dus la disparitia dinozaurilor in urma cu aproximativ 66 de milioane de ani. Daca nu este atenuat, un astfel de eveniment ar reprezenta o amenintare existentiala pentru omenire”, avertizeaza autorii studiului. „Noi aratam aici ca atenuarea este posibila cu ajutorul tehnologiei existente, chiar si cand suntem avertizati cu o perioada de timp de numai 6 luni inainte, dar ca este esentiala cuplarea eficienta a energiei NED”.
In cadrul unui experiment de gandire ei au luat in discutie si ce ar fi necesar pentru a devia un asteroid de dimensiunea Texasului, cu un diametru de aproximativ 830 km sau, altfel spus, de dimensiunea planetei pitice Ceres.
„Ce poti face in aceasta situatie?” s-au intrebat ei. „Vei avea nevoie sa fii destul de die hard ca sa poti scapa. Cateva optiuni ar fi: a) o petrecere, b) sa te muti pe Marte sau pe Luna pentru a petrece, c) sa faci ceea ce au facut in Chicken Run in timpul decolarii.”
Lasand gluma la o parte, autorii studiului spun ca scopul lucrarii a fost acela de a arata ca pana si cu un interval de timp scurt in fata, am avea totusi capacitatea de a raspunde, dar numai daca ne pregatim – o cauza a carei sustinatori au fost in mod repetat si vocal Schweickart si B612.
„Desi cifrele pot parea intimidante, nu ne depaseste posibilitatile, chiar si in acest moment al dezvoltarii tehnologice a omenirii”, au spus Lubin si Cohen. „Acest lucru ne da speranta ca un sistem solid de aparare planetara este posibil chiar si pentru amenintarile existentiale ce apar in ultima clipa, asa cum am subliniat. Ideal ar fi sa nu ne aflam niciodata in aceasta situatie, dar mai bine sa fim pregatiti decat morti.”
Sursa: https://scitechdaily.com/we-already-have-the-technology-to-save-earth-from-a-dont-look-up-asteroid/
