Intr-o democratie cu impartirea puterilor in executiv, legislativ si judiciar, avocatii joaca un rol important in apararea intereselor cetatenilor. In acest post va spunem ce este un avocat si cerintele necesare pentru a fi unul.
Definitia avocatului si cateva ceva despre ce implica aceasta meserie
Cea mai simpla definitie a unui avocat este cea a unui profesionist care este dedicat practicarii dreptului.
O definitie juridica este cea a articolului care prevede ca:
Sunt avocati care, incorporati intr-o asociatie a barourilor ca practicieni, sunt dedicati profesional consilierii, concordiei si apararii intereselor juridice ale altora, publice sau private.
Prin lege, numai un absolvent de drept care exercita profesional directia si apararea partilor in toate tipurile de proceduri, sau consultanta juridica si consiliere, poate fi numit un „avocat”.
Avocatii, inainte de a-si incepe pentru prima data practica profesionala, trebuie sa jure sau sa promita ca vor respecta Constitutia si restul sistemului juridic. Si sa respecte cu fidelitate obligatiile si normele deontologice ale profesiei de avocat. Acest juramant sau promisiune va fi depus in fata Consiliului de conducere al Baroului la care avocatul se alatura pentru prima data in calitate de practician, in forma pe care consiliul insusi o stabileste.
Comitetul poate autoriza ca juramantul sau promisiunea sa fie oficializata initial in scris, cu angajamentul de a ratifica public ulterior. In orice caz, dosarul personal al colegiului trebuie sa fie inregistrat cu privire la depunerea juramantului sau a promisiunii mentionate.
Avocati practicanti si nepracticanti- diferente intre acestia
In functie de faptul daca absolventul de Drept este inregistrat sau nu si intervine in procedurile judiciare in instantele de judecata, avem avocati practicanti si avocati nepracticanti:
- Avocat practicant: este absolventul de Drept care, fiind colegial, este dedicat directiei si apararii partilor in tot felul de procese, in fata instantelor de judecata. Pentru a practica dreptul, pe langa faptul ca face parte din Barou, trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte:
Ti s-au incalcat drepturile? Ai nevoie de un avocat? Caura aici intre cei mai buni care asigura reprezentarea calificata in fata instantelor judecatoresti.
– Lipsa cazierului judiciar care descalifica practica dreptului.
– Sa nu fie implicat in cauze de incompatibilitate sau interdictie pentru practica dreptului.
– Formalizarea intrarii in societatea mutuala generala a profesiei juridice, mutualitatea securitatii sociale la o prima fixa sau, dupa caz, in regimul de securitate sociala corespunzator, in conformitate cu legislatia in vigoare.
- Avocat nepracticant: cei care inceteaza sa mai practice aceasta profesie dupa ce au practicat cel putin douazeci de ani pot continua sa foloseasca numele de avocat, adaugand intotdeauna expresia „fara practica”.
Scopurile barourilor
Barourile au urmatoarele scopuri in domeniul lor de aplicare geografic:
- organizarea exercitarii profesiei;
- reprezentarea exclusiva a acestora;
- apararea drepturilor si intereselor profesionale ale membrilor;
- formarea profesionala continua a avocatilor;
- controlul deontologic si aplicarea regimului disciplinar in garantie a societatii;
- apararea statului de drept social si democratic proclamat in Constitutie si promovarea si apararea drepturilor omului; si
- colaborarea in functionarea, promovarea si imbunatatirea administrarii justitiei.
Legatura dintre infractionalitate si IQ
O alta problema in interpretarea relatiei dintre IQ si comportamentul care respecta legea este cea a statutului socioeconomic. Avand in vedere ca statutul socioeconomic mai scazut tinde sa fie asociat, intr-o oarecare masura, cu rate mai mari ale criminalitatii si cu un IQ mai scazut, s-ar putea sa va intrebati daca relatia negativa dintre IQ si criminalitate este atribuita pur si simplu unui nivel socioeconomic scazut.
Cu alte cuvinte, poate ca nu exista nicio relatie intre IQ scazut si criminalitate daca luam in considerare doar persoanele care au crescut in gospodarii cu statut socioeconomic egal.
Cu toate acestea, dovezile sugereaza ca nu este cazul; in schimb, persoanele cu un IQ mai mare tind sa comita mai putine infractiuni chiar si atunci cand statutul socioeconomic este mentinut constant.
O investigatie care a aratat acest rezultat a fost raportata de Moffitt, Gabrielli, Mednick si Schulsinger (1981), care au studiat un esantion de peste 4500 de tineri din Danemarca. Dintre acesti barbati, aproape 8% fusesera condamnati pentru o infractiune, iar alti 5% fusesera condamnati pentru doua sau mai multe infractiuni.
Folosind inregistrarile privind statutul socioeconomic al acestor barbati si scorurile la testele de inteligenta, asa cum au fost colectate cu ani mai devreme, Moffitt si colab. A constatat ca numarul de infractiuni a fost corelat, slab, cu statutul socioeconomic mai scazut, dar ceva mai puternic cu un IQ mai scazut.
Cand Moffitt si colab. au verificat pentru statutul socio-economic prin calcularea unei corelatii partiale, numarul de infractiuni a fost inca legat de IQ mai scazut. Aceasta inseamna ca, chiar si atunci cand luam in considerare persoanele care provin din gospodarii cu acelasi nivel de statut socioeconomic, exista totusi o tendinta modesta pentru cei care au niveluri mai scazute de abilitati mintale de a avea mai multe sanse de a comite infractiuni.
