Arta prelucrarii metalelor este foarte veche, la limita dintre arta pura si tehnica stiintifica, necesitand in ambele cazuri cunostinte semnificative.
De fapt, acumularea acestora din urma (empirica in primul rand cu observatiile fierarilor) a facut posibila imbunatatirea tratamentului metalului. Dezvoltarea industriei si a nevoilor pe care le-au avut oamenii a motivat apoi cercetari mai specializate, deoarece anumite proprietati ale metalelor erau dorite, mai ales in functie de sectoarele de utilizare.
De retinut ca exista 2 sectoare in industrie. Extractia minereurilor si crearea metalului brut corespund metalurgiei primare, iar metalurgia secundara cuprinde restul prelucrarii metalelor.
Primul metal pe care s-a lucrat a fost cuprul nativ, despre care se stie ca a fost folosit inainte de sfarsitul timpurilor preistorice. A fost apoi folosit in timpul Antichitatii (in special datorita zacamintelor insulei Cipru).
Utilizarea bronzului in acest moment, primul aliaj, demonstreaza deja in acest moment o anumita cunoastere a produselor metalurgice. Mai tarziu, a aparut prelucrarea fierului, mai complexa, deoarece necesita mai multa caldura decat cuprul pentru a se topi.
Una dintre tehnicile de prelucrare a metalelor care este des asociata cu metalurgia este stantarea, aceasta datand din Antichitate si consta in actiunea de a ciocani o bucata de metal incalzit cu o masa pentru a-i da forma dorita.
Exista, de asemenea, diverse tehnici de „turnare” a metalului si de a-l face sa ia formele dorite (cu diferite tipuri de matrite sau utilizarea cerii pentru a forma un model de baza).
Putem cita, de asemenea, metalurgia pulberilor, constand in prelucrarea minereurilor de pulbere prin sinterizare, adica prin incalzire fara a ajunge la punctul de topire (minereurile apoi se sudeaza impreuna), pentru un rezultat mai economic.
Foarte multe produse metalurgice sunt esentiale astazi in multe domenii si reprezinta un sector important pentru formare si ocuparea fortei de munca.
Fie ca este vorba despre productia de otel si aliaje feroase (constructii navale, automobile etc.), metale neferoase precum aluminiu (aeronautica, pirotehnica, ambalaje, cabluri etc.) sau metale pretioase precum argintul sau aurul (bijuterii sau electronice).
Printre produsele metalurgice utilizate in diverse domenii de activitate se numara: fierul (fonta turnata sau rafinata, lichida sau solidificata), feromanganezul carburat, buretii de fier, lingourile si semifabricatele din otel nealiat, lingourile si semifabricatele din otel aliat, rolele de sarma, barele laminate la cald, profilele laminate la cald, pilotii de tabla, sinele si materialul rulat pe sine, zgura si solzii ferosi, fierul vechi, tevile din fonta, fitinguri pentru tevile din fonta, tevile din otel si fitingurile pentru tevile din otel, barele intinse din otel aliat, ferocromul, feronichelul special pentru feroaliaje, pulberea de fier, produse din fier forjat, semifabricate din fier forjat aliat sau nealiat, barele de otel obtinute prin sudura, profile forjate din otel nealiat, barele forjate din otel aliat etc.
Cat despre viitor, progresele stiintifice sugereaza ca metalurgia evolueaza constant pentru a satisface cererea, cu nevoia constanta de a face materialele mai eficiente. Astfel, anumite domenii precum robotica, aeronautica sau chiar domeniul aerospatial sunt preocupate in special de inovatie, cu dorinta de a gasi materiale din ce in ce mai inovatoare.
Metalurgia este un domeniu al stiintei si ingineriei materialelor care studiaza comportamentul fizic si chimic al elementelor metalice, al compusilor lor inter-metalici si al amestecurilor lor, care se numesc aliaje. Metalurgia cuprinde atat stiinta, cat si tehnologia metalelor; adica modul in care stiinta este aplicata productiei de metale si ingineria componentelor metalice utilizate in produse atat pentru consumatori, cat si pentru producatori.
Metalurgia este distincta de ambarcatiuni si de zona de prelucrare a metalelor. Prelucrarea metalelor se bazeaza pe metalurgie intr-un mod similar cu modul in care medicinase bazeaza pe stiinta medicala pentru progresul tehnic. Un practicant specialist in metalurgie este cunoscut ca metalurg.
Stiinta metalurgiei este impartita in doua mari categorii: metalurgie chimica si metalurgie fizica. Metalurgia chimica se preocupa in principal de reducerea si oxidarea metalelor si de performantele chimice ale metalelor.
Subiectele de studiu in metalurgia chimica includ prelucrarea mineralelor, extractia metalelor, termodinamica, electrochimia si degradarea chimica ( coroziune ). In schimb, metalurgia fizica se concentreaza pe proprietatile mecanice ale metalelor, proprietatile fizice ale metalelor si performanta fizica a metalelor.
Subiectele studiate in metalurgia fizica includ cristalografie, caracterizarea materialului, metalurgie mecanica, transformari de faza si mecanisme de esec.
Din punct de vedere istoric, metalurgia sa concentrat predominant pe productia de metale. Productia de metale incepe cu prelucrarea minereurilor pentru extragerea metalului si include amestecul de metale pentru fabricarea aliajelor . Aliajele metalice sunt adesea un amestec de cel putin doua elemente metalice diferite.
Cu toate acestea, elementele nemetalice sunt adesea adaugate aliajelor pentru a obtine proprietati adecvate unei aplicatii. Studiul productiei de metale este impartit in metalurgia feroasa (cunoscuta si sub denumirea de metalurgie neagra ) si metalurgia neferoasa (cunoscuta si sub denumirea de metalurgie colorata ).
Metalurgia feroasa implica procese si aliaje pe baza de fier, in timp ce metalurgia neferoasa implica procese si aliaje bazate pe alte metale. Productia de metale feroase reprezinta 95% din productia mondiala de metale.
