Sistemele aeronautice fara echipaj, cunoscute si sub denumirea de “drone” sunt folosite pentru a capta imagini foto, pentru a livra colete, pentru a monitriza recolte si multe altele. Insa dronele pot reprezenta si riscuri importante pentru siguranta si securitate – de pilda, daca intra in spatiul aerian din apropierea aeroporturilor sau daca sunt folosite pentru activitati ilegale precum traficul de droguri. Pentru a reduce aceste riscuri, tehnologia contra-drone poate detecta dronele neautorizate sau nesigure si, cand este necesar, le poate bruia, captura sau dezactiva.
Accountability Office din cadrul Guvernului SUA a analizat modul in care functioneaza sistemele contra-drone, maturitatea acestor tehnologii si unele dintre oportunitatile, provocarile si problemele puse de folosirea acestor sisteme.
De ce conteaza?
Sistemele aeronautice fara echipaj, sau „dronele”, pot implica riscuri de siguranta si securitate pentru locatii de importanta critica si pot fi folosite pentru contrabanda sau pentru alte activitati infractionale. Iar daca ne referim la SUA – unde vorbim despre 2 milioane de drone proiectate in State pana in 2024 – e posibil ca aceste riscuri sa creasca. Tehnologiile de detectare si combatere ar putea contracara aceste riscuri, dar se pot confrunta cu provocari legate de eficacitate si efecte nedorite.
Tehnologia
Sistemele de aeronave fara echipaj (UAS) sau „dronele” au o multitudine de utilizari, printre care fotografierea, livrarea de colete si monitorizarea recoltelor. Insa daca ajung in zona unor locatii esentiale fara sa fie autorizate, sau daca sunt utilizate pentru activitati infractionale, ele pot reprezenta riscuri semnificative la adresa sigurantei si securitatii. Pentru a reduce aceste riscuri, tehnologia contra-UAS poate detecta astfel de device-uri neautorizate sau nesigure iar atunci cand este necesar le poate bruia, captura sau dezactiva.
In Statele Unite au fost raportate de-a lungul timpului mai multe incidente UAS. In ianuarie 2019, de pilda, Aeroportul International Newark Liberty a oprit toate aterizarile si a deviat avioanele timp de mai bine de o ora, dupa observarea unei drone in apropiere. Mai mult, UAS-urile au fost folosite de catre contrabandisti pentru a livra droguri in State.
Incidentele de acest gen raportate se pot inmulti odata cu utilizarea tot mai ampla a UAS-urilor. Administratia Aviatica Federala (FAA) prognozeaza ca pana in 2024, flota de drone comerciale va ajunge la aproximativ 828.000 de unitati, iar flota de agrement va numara in jur de 1,48 de milioane.
Pe plan intern, activitatile de combatere a UAS pot fi restrictionate sau interzise de legile federale existente, asa cum sunt Legea privind sabotarea aeronavelor sau Legea privind frauda si abuzul informatic. Cu toate acestea, patru agentii federale — Departamentele de Aparare, Energie, Justitie si Securitate Interna — au primit autorizare pentru implementarea de tehnologii anti-UAS in anumite circumstante, cum ar fi protejarea instalatiilor guvernamentale sensibile, inclusiv bazele militare si inchisorile interne, sau pentru furnizarea de servicii de siguranta in timpul campionatelor sportive.
Cum functioneaza?
Tehnologiile contra-UAS se impart in general in doua categorii: detectare si combatere. Tehnologiile de detectare includ dispozitive cu infrarosu pentru urmarirea semnaturilor termice, sisteme de radiofrecventa pentru scanarea semnalelor de comanda si metode acustice pentru recunoasterea sunetelor unice produse de motoarele UAS.
Conform unui raport din 2019 al Colegiului Bard, sistemele de radiofrecventa si radar sunt cele mai comune tehnologii de detectare.
Tehnologiile de combatere pot respinge sau intercepta o drona neautorizata. De exemplu, semnalele de interferenta pot bruia sau intrerupe conexiunea de comunicatii dintre UAS si operatorul sau, ceea ce poate determina aterizarea sau intoarcerea la operator a dronei.
Potrivit raportului Bard College, bruiajul este cea mai comuna tehnologie de combatere. Alte tehnologii de acest gen pot folosi o plasa sau o forta cinetica (precum laserele sau proiectilele) pentru a dezactiva sau distruge UAS. Insa metodele cinetice pot fi problematice, pentru ca explozia sau caderea unei drone poate provoca pagube nedorite.
Cat de matura este tehnologia?
Desi Departamentul Apararii din SUA a folosit tehnologia contra-drone in afara tarii incepand cel putin din 2014, utilizarea pe plan intern a fost limitata. In ultimii 4 ani, agentiile autorizate au implementat unele tehnologii contra-UAS si pe plan intern. Cu toate acestea, unele dintre aceste tehnologii au o capacitate limitata de a detecta si urmari drone mici (mai usoare de 30 de kg). In plus, putine dintre ele pot bloca sau dezactiva cu succes un UAS, iar multe dintre cele care o pot face, sunt eficiente doar la aproximativ 300 de metri sau mai putin.
Pentru a contracara riscurile UAS, FAA (care a fost autorizata sa desfasoare activitati de testare limitate) si agentiile autorizate continua sa testeze, sa evalueze si sa dezvolte platforme integrate contra-drone. Capacitatile acestor platforme sunt concepute pentru a raspunde la medii de risc specifice. De exemplu, un emitator de bruiaj, puternic si cu raza lunga de actiune, poate fi eficient in atenuarea UAS in locatii rurale, precum zona din apropierea unor baze militare interne, insa utilizata intr-un oras sau in apropierea unui aeroport aceeasi tehnologie ar putea perturba comunicatiile reale si vitale.
Tehnologia UAS continua sa avanseze si sa devina mai accesibila publicului. Dronele au devenit astfel mai mici si mai usor de manevrat, ingreunand detectarea si contracararea. Pentru a ramane eficienta, tehnologia contra-UAS va trebui sa se adapteze la astfel de schimbari.
Oportunitati
O mai buna securitate. Dronele au interferat cu operatiunile militare si comerciale ale aeronavelor, au intrat in spatiul aerian in cadrul unor evenimente sportive mari, au accesat ilegal retele wireless si au fost observate deasupra unor baze sensibile de securitate nationala. Tocmai de aceea, tehnologiile contra-UAS ar putea rezolva problema unor astfel de amenintari la adresa locatiilor si activelor critice.
O mai buna constientizare a situatiei in teren. Platformele contra-drona ar putea permite urmarirea activitatii UAS in apropierea locatiilor critice si ar permite analiza datelor cu privire la timp si la locatii pentru a intelege mai bine amenintarea.
Probleme
Eficacitatea. Interferenta electromagnetica (de exemplu, liniile de tensiune si LED-urile) sau elementele mici din aer (chiar si pasarile) pot reduce capacitatile de detectare sau pot genera detectari false.
In plus, sistemele de combatere pot avea o raza limitata de eficienta, sau pot avea dificultati impotriva dronelor rapide sau celor care se misca in mod imprevizibil.
Efecte nedorite. Platformele contra-drona pot prezenta pericole pentru siguranta, dat fiind ca interfereaza cu comunicatiile din apropiere, precum dispozitive care utilizeaza sisteme de navigatie.
Iar daca ne referim la combaterea cinetica, proiectilele ratacite sau caderea UAS-ului ar putea afecta bunurile si ar putea rani oamenii aflati la sol.Numar limitat de agentii autorizate. Incepand din martie 2022, doar patru agentii federale sunt autorizate sa desfasoare operatiuni contra-UAS in anumite circumstante si nicio agentie de stat sau locala (sau persoana fizica) nu are o astfel de autorizatie federala specifica.
Potrivit raportului Colegiului Bard, agentiile locale se bazeaza, in general, pe un numar mic de unitati federale contra-drona pentru a raspunde amenintarilor UAS din zona lor si pentru a oferi protectie.
Preocupari legate de confidentialitate. Metodele de detectare contra-drona ar putea colecta informatii de identificare personala, precum informatii despre operatori sau imagini ale celor care stau pe margine.
Context politic si intrebari
Odata cu utilizarea la nivel tot mai amplu a UAS dar si cu o cerere tot mai mare de tehnologii contra-UAS, intrebarile esentiale catre factorii de decizie pot fi:
- Ce gen de cercetari si de dezvoltare ar putea duce la solutii inovatoare contra-UAS care sa poata combate mai eficient riscurile reprezentate de drone la adresa sigurantei si securitatii, reducand in acelasi timp efectele nedorite asupra spatiului aerian sau asupra populatiei?
- Care sunt potentialele compromisuri daca factorii de decizie iau in considerare autorizarea utilizarii contra-UAS de catre ceilalti, inclusiv de catre agentiile de stat si locale de aplicare a legii, si extinderea utilizarii acestor tehnologii?
- Daca factorii de decizie iau in calcul extinderea autorizarii, care este nivelul adecvat de coordonare jurisdictionala si supraveghere pentru utilizarea acestor tehnologii in randul agentiilor federale si al altora?
