Nu exista persoana in Romania care sa nu fi mancat cozonac cel putin odata in viata, asa cum nu exista casa in care sa nu se afle pe masa cozonacul cu ocazia sarbatorilor, indiferent ca discutam despre Paste, Craciun, Rusalii sau alte sarbatori.
Cozonacul este considerat in Romania drept un desert traditional, iar romanilor le place sa il manance in zilele de sarbatoare, in mod deosebit cozonacii facuti acasa, in cuptorul din curte.
Exista si persoane carora le place atat de mult cozonacul astfel incat au tot timpul cozonac pricomigdala Boromir, insa fiecare isi poate comanda de la Boromir diferite sortimente de cozonac.
Asadar, cozonacul este un desert care nu lipseste din casele romanilor de sarbatori, dar oare in Romania sa fi aparut cozonacul? Sa fie acesta desertul traditional romanesc, un desert inventat de catre conationalii nostri?
Cu siguranta ne-am fi dorit cu totii sa fie asa, tocmai din acest motiv l-am denumit “desert traditional romanesc”, dar adevarul este ca nu ne apartine, asa cum nici bulgarilor care l-au denumit drept “kozunak” nu le apartine, si nici italienilor care l-au denumit “panettone” nu le apartine.
De fapt, exista descoperiri arheologice care ne arata faptul ca aceasta dateaza din cele mai vechi timpuri. Conform descoperirilor arheologice, existau cuptoare pentru copt cu mult inainte ca aceste tari sa existe.
S-au gasit cuptoare pentru copt care datau inca din vremea Egiptului Anticm in timp ce au fost descoperite de-asemenea si desene care au o vechime de aproximativ 4000 de ani, si care ne scot in evidenta faptul ca inca din acele timpuri se faceau mai multe tipuri de paine dospita, iar egiptenii erau familiarizati cu aceasta. Unele tipuri de paine facuta chiar si in acele timpui, erau indulcite cu miere.
Tot in antichitate, si alte popoare faceau paine, dar si cozonaci, iar grecii au facut un cozonac pe care au ales sa il indulceasca cu miere, si peste care presarau nuca. Acesta a fost denumit “plakous”. Reteta acestui cozonac a fost dezvaluita de catre Chrysippus din Tyana, care conform surselor a spus ca a mancat un asemenea cozonac in Insula Creta.
Nu a mai durat mult timp pana cand romanii au preluat de la greci si de la egipteni drojdia, iar acestia au diversificat reteta pentru cozonaci. Acestia au facut tot felul de retete de cozonaci, in care au inclus ouale, fructele uscate si chiar si untul.
Romanii faceau la inceput “libum”, un cozonc de dimensiuni mici si pe care il ofereau ca ofranda zeilor, si faceau de-asemenea si “placenta”, un cozonac de dimensiuni mai mari, care continea stafide, branza si alune.
Retetele cozonacilor s-au pastrat, s-au diversificat, iar brutarii europeni din perioada Evului Mediu faceau cozonaci cu fructe uscate foarte des, dat fiind faptul ca acestia tineau mult mai mult decat cei fara fructe uscate.
Apoi, in anul 1718 a aparut si prima reteta de cozonac publicata intr-o carte de bucate, in Marea Britanie. Se mentiona ca acestia trebuie sa fie lungi si subtiri, iar britanicii si acum fac astfel de cozonaci.
Francezilor le-a placut cozonacul atat de mult astfel incat, l-au introdus in meniu, la felul trei de mancare (desertul). Ei sunt cei care au inventat si al treilea fel de mancare, tocmai pentru a putea sa includa cozonacul in meniul lor de zi cu zi.
Asadar, acestea sunt cele mai importante detalii de mentionat in legatura cu cozonacul care, desi nu este un desert traditional romanesc ci dateaza inca de pe vremea stramosilor (romanii), este un desert care se bucura de o mare popularitate, si pe care il avem cu totii pe masa in zilele de sarbatoare.
