miercuri, ianuarie 19

Ce se intampla daca tehnologia invata sa ne citeasca gandurile?

Spread the love

Promisiunea neurotehnologiei de a ne face vietile mai bune ia amploare. Dar avem oare nevoie de un set nou de drepturi care sa ne protejeze integritatea mentala?

“Craniul actioneaza ca un bastion al intimitatii; creierul este ultima parte privata a noastra” a spus neurochirurgul australian Tom Oxley, CEO al Synchron, o companie de neurotehnologie cu sediul in Melbourne, care a testat cu succes implanturi intracraniene hi-tech ce permit oamenilor sa trimita emailuri si mesaje, pur si simplu prin puterea gandului.

In luna iulie a acestui an, Synchron a devenit prima companie din lume – inaintea unor competitori precum Neuralink, a lui Elon Musk – care a obtinut aprobarea FDA de a derula trialuri clinice ale interfetelor creier-computer (BCI) pe subiecti umani in SUA.
Synchron a introdus deja cu succes electrozi in creierul pacientilor paralizati, prin intermediul vaselor de sange ale acestora. Electrozii inregistreaza activitatea craniana si trimit wireless datele catre un computer, unde acestea sunt interpretate si folosite ca set de comenzi, permitand pacientilor sa trimita emailuri si mesaje.

Interfetele BCI – care permit unei persoane sa controleze un device printr-o conexiune intre creier si computer – sunt percepute ca o solutie care va revolutiona totul pentru persoanele cu anumite dizabilitati.
“Nimeni nu poate vedea in interiorul creierului nostru. Numai miscarea gurii si a mainilor poate spune oamenilor ce este in mintea noastra… Pentru cei care nu pot face aceste miscari, situatia este groaznica. Ceea ce facem noi este sa incercam sa ii ajutam sa scoata ceea ce este in iteriorul craniului lor. Suntem complet concentrati pe rezolvarea problemelor medicale” a explicat Oxley.

Interfetele creier-computer sunt o serie de tehnologii in curs de dezvoltare, centrate pe creier. Stimularea craniana este o alta tehnologie, ce trimite pulsuri electrice directionate catre creier si este folosita pentru a trata tulburarile cognitive. Alte tehnologii, asa cum sunt tehnicile imagistice fMRI si EEG, pot monitoriza creierul in timp real.
“Potentialul neurostiintei de a ne imbunatati vietile este aproape nelimitat”, spune David Grant, cercetator senior la Universitatea din Melbourne, care atrage insa atentia ca “nivelul de intruziune care va fi necesar pentru a obtine aceste beneficii este unul profund”.
Preocuparile lui Grant cu privire la neurotehnologie nu se refera la munca unor companii precum Synchron. Corectiile medicale reglementate, efectuate pentru persoanele cu handicap cognitiv si senzorial nu prezinta controverse, in opinia sa. El se intreaba, insa, ce s-ar intampla daca aceste capabilitati ar trece de la medicina la o lume comerciala nereglementata?

Este un scenariu distopic despre care Grant prognozeaza ca va duce la “o deteriorare progresiva si necrutatoare a capacitatii noastre de a ne controla propriile creiere”.
Si desi prognoza lui Grant este o evolutie ce ramane deocamdata ipotetica, nu este ceva inimaginabil. In plus, exista tari in care guvernele fac deja pasi pentru protejarea oamenilor de aceasta posibilitate.

Un nou tip de drepturi

In 2017, un tanar bioetician european, Marcello Ienca, anticipa aceste potentiale pericole si propunea o noua clasa de drepturi legale: drepturile neurologice, libertatea de a decide cui ii oferi permisiune de a-ti monitoriza, citi sau modifica creierul.

Astazi Ienca este leader al unui grup de cercetare la Institutul Federal Elvetian de Tehnologie din Lausanne (EPFL) si lucreaza cu Natiunile Unite, Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica si cu guvernele pe teme legate de impactul pe care tehnologia l-ar putea avea asupra perceptiei noastre despre ceea ce inseamna a fi om.

Inainte ca Ienca sa propuna conceptul de drepturi neuro, este evident ca a considerat ca creierul uman este sacru si ca are nevoie de protectie in fata progreseloe neurotehnologiei.
“In 2015 dezbaterea legala cu privire la neurotehnologie se concentra in cea mai mare parte pe legea penala” a spus Ienca. Mare parte a acelei dezbateri era teoretica, insa interfertele creier-computer erau deja testate medical. Intrebarile pe care Ienca le auzea in urma cu sase ani erau de genul: “Ce se va intampla daca device-ul functioneaza gresit? Cine este responsabil in acest caz? Ar trebui sa fie legala folosirea neurotehnologiei ca dovada in instante?”.

Ienca, in schimb, considera inca de pe atunci ca mizele sunt de fapt mult mai importante. Tehnologia proiectata pentru a decoda si a transforma activitatea creierului avea potentialul de a influenta ceea ce insemna sa fii “o persoana umana, nu o non-persoana”.
Desi umanitatea are nevoie de protectie in fata folosirii gresite a neurotehnologiei, Ienca spune ca drepturile neuro “se refera si la modul in care putem da oamenilor putere, lasandu-i sa infloreasca si sa isi promoveze sanatatea mentala si cerebrala prin folosirea neurostiintei avansate si neurotehnologiei”.

Ienca: “Drepturile neuro sunt o forta pozitiva si una protectoare”

Acesta este un punct de vedere pe care il impartaseste si Tom Oxley. El spune ca stoparea dezvoltarii Interfetelor Creier-Computer (BCI) ar fi o incalcare neloiala a drepturilor persoanelor pe care compania sa incearca sa le ajute. „Capacitatea de a trimite mesaje text este o expresie a dreptului de a comunica?” intreaba el, adaugand ca “daca raspunsul este da, dreptul de a utiliza un BCI ar putea fi considerat un drept digital”.

La fel ca si David Grant, Oxley spune ca toata atentia lumii trebuie sa se concentreze pe caracterul privat al creierului in viitor si adauga, de asemenea, ca drepturile neuro sunt „absolut vitale”.
„Creierul este un loc extrem de privat, recunosc asta, iar noi suntem obisnuiti ca acesta sa fie protejat de craniu. Cu aceasta tehnologie nu se va mai intampla asta”.
Grant considera ca drepturile neuro nu vor fi suficiente pentru a ne proteja intimitatea de potentiala patrundere a neurotehnologiei dincolo de sfera medicala. „Notiunea noastra actuala de intimitate si de discretie va fi inutila in fata unei intruziuni atat de profunde”, spune el.

Produsele comerciale, asa cum sunt castile care sustin ca imbunatatesc concentrarea, sunt deja folosite in sali de clasa din China, iar in Australia se folosesc in mine casti de protectie care monitorizeaza nivelul de oboseala al soferilor. Device-urile de acest gen genereaza date legate de activitatea cerebrala a utilizatorilor. Unde si cum sunt stocate acele date, spune Grant, este greu de urmarit si chiar mai greu de controlat…
Potrivit lui Grant, cantitatea de informatii pe care oamenii le impartasesc deja – inclusiv datele neuro – este deja o provocare insurmontabila pentru drepturile neuro. „Ar fi o naivitate din partea noastra sa credem ca putem face fata acestei probleme doar prin adoptarea unei legi”, mai spune el.

Cat despre solutii, Grant admite ca raspunsul sau fata de potentialul intruziv al neurotehnologiei este radical. Se refera practic la dezvoltarea unor „algoritmi personali” care functioneaza asemeni unor firewall-uri foarte specializate intre o persoana si lumea digitala. Aceste coduri ar putea interactiona cu lumea digitala in numele tau, protejandu-ti creierul impotriva intruziunilor sau modificarilor.

Consecintele schimbului de date neuro preocupa multi eticieni.
„Creierul este esential pentru tot ceea ce facem, gandim si spunem. Nu e ca si cum am putea ajunge la aceste distopii ridicole in care cineva iti controleaza creierul si te determina sa faci anumite lucruri. Insa exista distopii plictisitoare… sa ne gandim numai la companiile care sunt interesate de date personale – Facebook si Google fiind deschizatori de pluton la acest capitol. Ei incearca sa creeze un model al unei persoane, astfel incat sa o poata exploata” atrage el atentia.

Actiuni de reglementare

Chile isi protejeaza cetatenii prin Constitutie

Chile nu risca atunci cand vine vorba despre riscurile potentiale ale neurotehnologiei. In cadrul unei premiere mondiale, legislatorii din Chile au aprobat in septembrie 2021 un amendament la Constitutie, care consacra integritatea mentala ca drept recunoscut tuturor cetatenilor. Proiectele de lege menite sa reglementeze neurotehnologia, platformele digitale si folosirea Inteligentei Artificiale sunt in lucru in acest moment in Senatul din Chile. Principiile drepturilor neuro, dreptul la libertatea cognitiva, la intimitate mentala, la integritate mentala si la continuitate psihologica vor fi si ele luate in discutie.

Europa face si ea pasi catre drepturile neuro

Franta a aprobat anul acesta o lege a bioeticii care protejeaza drepturile la integritate mentala. Spania, la randul sau, lucreaza la un proiect de lege privind drepturile digitale, cu o sectiune alocata drepturilor neuro, iar Autoritatea Italiana pentu Protectia Datelor ia in discutie daca intimitatea mentala intra sub incidenta drepturilor actuale la intimitate.
Australia este unul dintre semnatarii recomandarilor fara caracter obligatoriu ale OECD, cu privire la inovatia responsabila in neurotehnologie, publicate in 2019.

Promisiune, panica si riscuri potentiale

Neurocercetatorul si eticianul australian, Adrian Carter, profesor la Universitatea Monash din Melbourne, este descris de catre colegii sai ca avand un “bun detector BS” (detector de porcarii si minciuni) in ceea ce priveste amenintarile reale si imaginare pe care le ridica neurotehnologia. In calitate de “etician al speculatiilor”, asa cum se autodescrie, el priveste catre potentialele consecinte ale progresului tehnologic.
“Circul mediatic care exagereaza tratamentele neuro le pot afecta eficienta daca asteptarile pacientilor sunt prea ridicate” explica Adrian Carter, care mai adauga ca toata aceasta valva care se face in jurul lor poate cauza si o panica nejustificata. “Foarte mult din ceea ce se discuta este foarte departe, daca chiar se va intampla”, spune Carter.
“Citirea mintii? Nu se va intampla asa ceva! Cel putin nu in modul in care ne imaginam noi. Creierul este pur si simplu prea complex. Sa ne gandim la interfetele creier-computer – da, este adevarat ca oamenii pot controla un device care le foloseste gandurile, dar e nevoie de foarte multa pregatire pentru ca tehnologia sa recunoasca anumite pattern-uri specifice de activitate cerebrala inainte de a putea functiona. Nu gandesc pur si simplu “deschide usa” si se intampla!” explica el.

Carter subliniaza ca unele dintre amenintarile atribuite neurotehnologiei in viitor sunt deja prezente in modul in care companiile de tehnologie folosesc zilnic datele. Inteligenta Artificiala si algoritmii care citesc miscarea ochiului si detecteaza schimbarile in ceea ce priveste culoarea pielii si temperatura acesteia, citesc rezultatele activitatii craniene in studii controlate pentru reclama. Aceste date sunt folosite de ani intregi pentru interese comerciale, pentru a analiza, prezice si stimula anumite comportamente. “Companii precum Google, Facebook si Amazon au facut miliarde de dolari din datele pesonale” arata Carter.

Distopiile care apar din colectarea datelor fara discernamant nu sunt intotdeauna atat de plictisitoare ca reclamele de pe Facebook!
Stephen Rainey de la Oxford face trimitere la scandalul Cambridge Analytica, in care datele a 87 de milioane de utilizatori Facebook au fost colectate fara consimtamant. Compania a construit, pornind de la acestea, profile psihologice ale votantilor in functie de like-urile date de oameni, pentru a informa campaniile politice ale lui Donald Trump si Ted Cruz.
“Aici apare tot riscul: in punctul in care devine un interes comercial si oamenii vor sa faca altceva cu datele” spune Rainey.
“Tehnologia aduce in spatiul neuro toata aceasta economie a datelor – de care suferim deja – si aici exista potentialul folosirii sale gresite” atrage atentia Rainey, care adauga ca “ar fi naiv sa credem ca guvernele autoritare nu ar fi interesate de aceasta tehnologie”.

La randul sau, Tom Oxley spune ca “nu este naiv” cu privire la posibilitatea ca factorii negativi sa foloseasca gresit cercetarea pe care el si altii o fac in materie de BCI.
El atrage atentia ca finantarea initiala a Synchron a venit din partea armatei SUA, care isi dorea sa dezvolte brate si picioare robotice pentru soldatii raniti, operate prin cipuri implantate in creierele acestora.
Desi nu exista niciun indiciu ca SUA are in plan sa transforme aceasta tehnologie intr-o arma, Oxley spune ca este imposibil sa ignoram contextul militar. “Daca interfetele creier-computer ajung sa fie transformate intr-o arma, vom avea o legatura directa intre creier si arma” spune Oxley.

Acest potential pare sa fi fost intrezarit de SUA. Departamentul american pentru Industrie si Securitate a dat publicitatii luna trecuta un memo cu privire la “perspectiva de a limita exporturile de tehnologie BCI din Statele Unite”. Recunoscand utilizarile acestei tehnologii in scopuri medicale si de entertainment, Departamentul era preocupat de faptul ca poate fi folosita de catre militari pentru a “imbunatati capacitatile soldatilor umani, dar si in operatiuni militare fara echipaj uman”.

“Poate schimba viata”

Ingrijorarile cu privire la utilizarea gresita a neurotehnologiei in scopuri negative nu diminueaza nici pe departe realizarile deja existente ale acestei tehnologii in sfera medicala.
La Centrul Epworth pentru inovatie in materie de sanatate mentala, de la Universitatea Monash, directorul adjunct, prof. Kate Hoy, supervizeaza trialurile folosirii neuro-tratamentelor pentru tulburari cerebrale precum depresia rezistenta la tratament, tulburarea obsesiv-compulsiva, schizofrenia si Alzheimerul.

Un tratament care se testeaza este stimularea magnetica transcraniana (TMS) care este deja folosit la nivel amplu pentru a trata depresia si a fost listata in programul Medicare Benefit anul trecut.

Unul dintre punctele de atractie ale TMS este faptul ca nu este invaziva. Oamenii pot fi tratati in timpul pauzei de pranz, dupa care pot reveni la serviciu, potivit lui Hoy.
„Practic, punem un dispozitiv in forma de 8, pe care il poti tine in mana, peste acea zona a creierului pe care dorim sa o stimulam si apoi trimitem impulsuri catre creier, inducand curent electric si provocand declansarea neuronilor”, spune ea.
“Astfel, atunci cand ne indreptam catre zonele din creier care stim ca sunt implicate in probleme precum depresia vrem, practic, sa imbunatatim functionarea acelei zone a creierului” a mai explicat Hoy.

TMS nu are nici efecte secundare, precum pierderile de memorie sau oboseala, frecvente la unele metode de stimulare craniana. Hoy spune ca exista dovezi ca nivelul de perceptie al unor dintre pacienti se imbunatateste dupa TMS.
Zia Liddell, in varsta de 26 de ani, este unul dintre pacientii care au inceput tratamentul TMS la Centrul Epworth in urma cu 5 ani, pentru o forma de schizofrenie indusa de trauma, care ii provoca halucinatii de la varsta de 14 ani. Asteptarile lui Liddell vis-a-vis de tratament au fost mici, insa dupa ce a constatat ca functioneaza a devenit mai interesata.
“Am parcurs un drum important de la o viata petrecuta in saloanele spitalelor de boli psihice, pana la tot soiul de antipsihotice si acum pana la aceasta cale a tehnologiei neurodiverse” spune Liddell, care adauga ca nu a avut incredere nici in TMS la inceput.

Liddell face tratament la spital, timp de doua saptamani, de doua ori pe an. La spital are o sedinta de 20 de minute de TMS pe zi, stand pe scaun si uitandu-se la TV sau ascultand muzica. Isi aminteste perfect momentul in care a realizat ca functioneaza “M-am trezit si lumea era tacuta. Am fugit afara in pijama, in curte si am sunat-o pe mama. Tot ce am putut spune, printre lacrimi, a fost <>!”. Liddell spune acum ca TMS nu i-a salvat doar viata, ci i-a dat si sansa sa traiasca. “Viitorul TMS este viitorul meu”, mai adauga ea.

Insa, in ciuda modului in care i-a schimbat viata in bine, ea nu este naiva cu privire la pericolele care ne-ar paste daca neurotehnologia ar fi “libera in lume”.
“Cred ca trebui sa existe o discutie importanta cu privire la trasarea unei granite pentru consimtamant” spune ea, explicand mai departe cum vede lucrurile: “modifici chimia cerebrala a unei persoane, iar asta are potentialul de a-i schimba viata si chiar i-o va schimba. Te joci, practic, cu ceea ce esti ca individ”!

Sursa: https://www.theguardian.com/technology/2021/nov/07/our-notion-of-privacy-will-be-useless-what-happens-if-technology-learns-to-read-our-minds

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *