Expertii in tehnologie si mediile noi de comunicare iti ofera sfaturi importante despre cum poti deveni un “parinte conectat”.
Adolescentii petrec in medie noua ore pe zi in mediul online, iar multi parinti isi fac griji cu privire la efectele pe care timpul de ecran le poate avea asupra copiilor. Expertii in online Urs Gasser si John Palfrey, autorii nou lansatei carti „The Connected Parent: An Expert Guide to Parenting in a Digital World” (“Parintele Conectat: Un ghid expert de parenting intr-o lume digitala”) spun ca nu este nevoie sa iti faci griji.
Harvard Gazette a stat de vorba cu Gasser, profesor la Facultatea de Drept de la Harvard si director executiv al Centrului Berkman Klein pentru Internet si Societate si cu Palfrey, presedintele Fundatiei MacArthur si fost decan al facultatii centrului, in cadrul unui interviu extrem de interesant, pe care nu trebuie sa il ratezi.
Interviul a atins problematica modului in care parintii pot imbratisa filozofia „Parinti conectati” si in care ii pot ajuta pe copii sa fie in siguranta online si sa profite la maximum de tot ceea ce are de oferit tehnologia si new media.
Ce schimbari ati vazut in peisajul new media si al tehnologiei in ultimii 12 ani de cand ati publicat, in 2008, “Born Digital: Understanding the First Generation of Digital Natives” (“Nascuti digitali: cum sa intelegi prima generatie de nativi digitali”)?
Gasser: O prima schimbare tine de tipurile de tehnologie pe care tinerii le folosesc pentru a naviga in spatiul digital. Cand am scris „Born Digital”, smartphone-urile abia daca existau, iar astazi ele sunt dispozitivul de baza al tuturor.
O alta schimbare tine de tipurile de platforme pe care le folosesc tinerii si de problemele care apar din utilizarea acestor platforme. Acum 12 ani, de exemplu, marea provocare se referea la muzica si la divertisment: tinerilor le era foarte greu sa gaseasca muzica online si unii dintre ei au avut chiar probleme pentru ca foloseau servicii de partajare a fisierelor (file-sharing) pentru a descarca melodiile preferate, ceea ce era ilegal.
Aceasta problema a fost rezolvata acum in mare parte, prin modele de afaceri inovatoare, fie ca vorbim despre Spotify sau despre alte platforme, unde tinerii au muzica la dispozitie oriunde si oricand.
De cealalta parte, am vazut si probleme noi care apar in lumea tehnologiei si mediilor de afaceri. Una dintre cele mai mari preocupari este legata de utilizarea datelor ce tin de comportamentul utilizatorului, sau ceea ce se numeste „capitalism de supraveghere”. De asemenea, atunci cand ne-am inceput munca, generatia tanara si tehnologia erau mai degraba un subiect de nisa, iar aceasta constientizare s-a schimbat mult.
Parintii sunt foarte preocupati de probleme precum timpul alocat ecranelor, la fel ca si cadrele didactice care se confrunta cu aceasta problema in era COVID. Este o tendinta generala.
Pana si autoritatile executive si legislative se gandesc la problemele legate de tineret si tehnologie – fie ca este vorba despre modul in care putem atenua unele dintre riscurile asociate, fie ca este vorba despre modul in care putem imbratisa noile oportunitati pe care tehnologiile le ofera tinerilor de a se implica in societate si a deveni participanti la economia digitala.
Puteti explica filozofia “parentingului conectat”?
Palfrey: Un aspect aparte legat de aceasta carte este acela ca prezinta informatiile si sfaturile pe care noi le avem pentru parinti tinand cont de o filozofie consecventa. Oricine poate intra online si poate cauta sfaturi despre parenting. Noi credem ca aceasta carte este utila atata timp cat cititorii imbratiseaza filozofia parintelui conectat. Ideile sunt foarte simple, dar importante si bazate pe cercetare.
Una dintre ele este importanta mentinerii deschise a tuturor liniilor de conversatie cu tinerii. Aceasta idee pare un punct evident, dar nu se intampla intotdeauna in realitate. Linii deschise de comunicare inseamna sa fii sigur ca adolesentii din viata ta stiu ca iti pot pune intrebari in general, nu doar despre tehnologie.
Aceasta duce la o a doua idee: ii indemnam pe parinti sa puna si ei mana pe tehnologie. Le sugeram sa o foloseasca pentru a-si construi credibilitatea in fata copiii lor. Nu trebuie sa fii pe Snapchat toata ziua – sau pe orice alta tehnologie de ultima ora in momentul respectiv – dar trebuie sa fii credibil pentru ca sfaturile tale sa rezoneze cu tinerii.
De asemenea, credem ca in eforturile de parenting ar trebui sa fii condus nu de frica, ci de date reale. Si asta speram sa facem prin intermediul acestei carti: prezentam informatiile reale pe baza cercetarilor, in contextul celor mai frecvente intrebari pe care ni le adreseaza parintii. De asemenea, este important sa fii deschis catre laturile pozitive ale tehnologiei si catre modalitatile prin care tinerii invata si se conecteaza intre ei prin intermediul acestor tehnologii.
Gasser: Singurul lucru pe care l-as adauga este ca parintii trebuie sa se conecteze mai intai cu copiii lor si apoi sa se conecteze cu tehnologia.
Cum au afectat new media si tehnologia parentingul?
Palfrey: Cele mai multe cercetari au analizat in mod special experientele pe care le au tinerii, iar abordarea pe care am folosit-o in ultimii 15 ani in Laboratorul Tinerii si Media de la Centrul Berkman Klein a fost efectiv aceea de a pune intrebarile din perspectiva unui tanar. Acest lucru este foarte important, deoarece stabileste bazele cercetarii in realitatile copilului. Ii indemnam pe parinti sa se concentreze asupra experientei traite de tineri, deoarece rolul nostru de parinti este important, dar este secundar fata de ceea ce traiesc ei. Aceasta este, practic, cea mai importanta concluzie cu care trebuie sa ramai.
O sa ma refer la un exemplu specific, acela al bullyingului. Oamenii vorbesc adesea despre hartuirea cibernetica (cyberbullying). Argumentul nostru este ca, desi exista hartuire cibernetica in mediul online, exista si bullyingul obisnuit, cel care are loc in curtea scolii. De fapt, este vorba doar despre agresiune, doar ca apare in mai multe dimensiuni si in medii diferite. Ceea ce ii indemnam pe parinti sa faca este sa vada aceste medii ca fiind conectate, astfel incat sa constientizeze ca daca cineva hartuieste pe altcineva in curtea scolii sau pe holuri, probabil ca il va hartui si online, si invers.
Strategiile pentru a face fata bullyingului vor fi destul de similare in majoritatea cazurilor. Cercetarile arata ca cele mai multe dintre strategiile care au functionat istoric vorbind si care s-au bazat pe buna crestere din partea parintilor, vor rezista si in aceasta lume noua.
Eu sunt de parere ca parentingul in esenta sa continua sa fie acelasi cu ceea ce traiam in epoca offline. Doar ca ritmul de schimbare pe care il introduce tehnologia este revolutionar din multe puncte de vedere. Parintele conectat trebuie sa invete tot timpul lucruri noi pentru a tine evidenta evolutiilor tehnologice si a intelege modul in care copiii sai folosesc tehnologia, cu tot ce inseamna riscurile si posibilele beneficii ale acesteia.
Ritmul foarte rapid al schimbarii creeaza o provocare pentru noi, parintii pentru ca trebuie sa luam decizii parentale fara a avea avantajul anilor de experienta sau al sfaturilor din batrani, sau chiar al informatiilor din partea cercetatorilor.
Eu am trait aceasta provocare pe pielea mea! In calitate de parinte, simt ca trebuie sa invat in mod constant, sa ma reajustez si sa-mi dau seama cum pot sa-mi responsabilizez copiii si sa le dau incredere. Unde trebuie sa intervin pentru a-i proteja sau ce instrumente sa folosesc pentru a purta aceste conversatii?
Ati putea vorbi despre importanta de a fi un parinte conectat in aceasta epoca?
Palfrey: Daca un parinte abdica in aceasta zona si nu se implica alaturi de tineri in probleme legate de utilizarea tehnologiei, inseamna ca isi lasa copiii intr-o situatie dificila. Este literalmente necesar sa ai conversatii serioase pentru a ajuta un tanar sa navigheze intr-o lume in care este conectat non stop la un dispozitiv.
In parte, ceea ce le spunem parintilor este ca ar trebui sa sara, pentru ca apa este buna si va fi in regula. Atunci cand se naste un copil nu primesti odata cu el si un manual despre cum sa fii parinte; pui in practica doar o versiune a ceea ce ai invatat de la cei care te-au crescut si poti face ajustari intr-o directie sau alta.
In acest caz nu exista aceasta posibilitate, deoarece exista o schimbare de generatii, insa ceea ce nu trebuie sa faci in niciun caz este sa iti lasi copiii singuri. Speram ca, in situatia data, aceasta carte poate fi acel „manual care lipseste” pentru parinti.
Majoritatea parintilor sunt speriati si ingrijorati de impactul tehnologiei in viata copiilor lor. Care sunt cele mai frecvente conceptii gresite cu privire la influenta pe care o are new media si tehnologia?
Gasser: Adultii subestimeaza adesea nivelul de integrare a tehnologiilor digitale in viata tinerilor. Ca adulti, avem tendinta de a face o distinctie intre „online” si „offline”, si totusi, pentru tineri, aceste distinctii nu mai au sens. Atat interconectarea, cat si integrarea tehnologiei digitale modeleaza viata tinerilor in moduri profunde.
In acelasi timp, exista o teorie in randul adultilor, conform careia tinerii sunt priceputi la tehnica, pentru ca se afla in ADN-ul lor, sau pentru ca sunt tineri si interactioneaza cu tehnologia tot timpul. Cu toate acestea, stim din cercetari ca exista diferente serioase de implicare si participare. Nu toti copiii au acces la tehnologiile digitale in acelasi mod. Aceste diferente sunt persistente aici in SUA. De asemenea, observam diferente mari in distributia skill-urilor necesare pentru a utiliza aceste tehnologii intr-un mod semnificativ.
Exista probleme mari de echitate iar noi, ca adulti, avem o responsabilitate importanta cu privire la politicile pe care trebuie sa le punem in aplicare pentru a permite fiecarui tanar sa acceseze tehnologia si sa o foloseasca intr-un mod productiv.
Palfrey: Unul dintre motivele pentru care am scris aceasta carte, la fel ca si cealalta carte a noastra, „Born Digital”, aparuta anterior, se refera la numarul de mituri existente in randul adultilor cu privire la modul in care se dezvolta tinerii.
Consideram ca munca noastra este o lucrare care demonteaza miturile, deoarece exista multe mituri care ii fac pe parinti sa subestimeze atat beneficiile pe care tinerii le pot obtine din experientele lor cu new media, cat si dimensiunile reale ale pericolelor cu care se confrunta. Un lucru pe care il spunem intotdeauna este ca pentru tineri nu exista o viata offline si o viata online; exista doar viata.
Printre aspectele pozitive ce tin de tehnologie se numara nivelul ridicat de activism civic in randul tinerilor din Statele Unite si din diferite parti ale lumii. Acest lucru spune foarte multe despre lucrurile pe care tinerii le pot face prin intermediul tehnologiei si mijloacelor noi de comunicare, precum si despre puterea de a actiona a tinerilor in raport cu noile tehnologii.
Ei pot crea organizatii noi si pot raspandi vestea dincolo de granitele geografice. As sublinia aici protestele Black Lives Matter, care au luat amploare in parte si datorita unui set de tehnologii in retea.
Un alt exemplu este activismul din sfera climatica, ce s-a raspandit peste tot in Statele Unite si in alte locuri la nivel global, in parte si datorita internetului. Unele persoane percep aceasta realitate doar ca pe un „clicktivism”, pentru ca nu faci decat sa dai click pe „like” pe Facebook. In acest fel, ei nu reusesc sa vada deplinatatea modurilor in care tinerii folosesc tehnologia si modul in care aceasta schimba felul in care se implica in lume.
Exista voci ingrijorate ca internetul ii face pe oameni mai prosti. Este un mit?
Palfrey: Nu cred ca exista dovezi ale cercetarilor care sa indice ca aceasta este o generatie mai proasta. A existat un titlu de carte istet („The Dumbest Generation” – “Cea mai proasta generatie”), care a vandut o multime de exemplare, dar nu cred ca datele au vreo valoare.
Exista cu siguranta intrebari cu privire la efectele pe termen lung pe care utilizarea extinsa a tehnologiei le are asupra invatarii tinerilor, dar – ca in multe alte privinte – eu nu as da vina pe tehnologia in sine. Totul tine de modul in care o folosim, in care alegem sa o folosim. Eu unul cred ca aceasta va fi cea mai educata generatie din istorie, nu cea mai proasta generatie din istorie. Vom vedea!
Cartea spune ca adolescentii petrec in medie noua ore pe zi online. Ce spune cercetarea despre impactul unui timp atat de mare de ecran asupra tinerilor? Care sunt sfaturile pe care le dati parintilor?
Gasser: Aspectul important este acela ca timpul petrecut de tineri online conteaza. Cand vine vorba de timpul de ecran, studiile sugereaza – surprinzator, probabil – ca utilizarea moderata a tehnologiei poate avea de fapt un impact pozitiv asupra bunastarii sociale si emotionale a tinerilor.
Problema apare cu timpul excesiv petrecut in fata ecranelor. O zona aparte de ingrijorare este somnul, deoarece adesea copiii care folosesc tehnologia in moduri excesive nu dorm suficient. Partea dificila este sa stabilim care este durata potrivita a timpului de ecran, iar asta depinde de intervalul de varsta. Cartea noastra ofera cateva indrumari bazate pe cercetare.
Cu toate acestea, cea mai importanta idee care reiese din cercetari este ca nu conteaza doar cate ore petrece o persoana in fata ecranelor, ci si ce tip de activitati desfasoara. De exemplu, daca un copil foloseste un telefon mobil, il foloseste pentru jocuri?
Daca da, ce fel de jocuri joaca? Sau foloseste telefonul pentru a comunica cu prietenii, pentru a se angaja in anumite tipuri de activism? Sau il foloseste pentru a-si face temele si pentru a invata online in perioada COVID? Toate aceste tipuri de activitati pot avea un impact diferit asupra bunastarii si dezvoltarii tanarului, iar cercetarile viitoare vor analiza aceste intrebari calitative.
Palfrey: Cel mai important lucru cu privire la timpul de ecran este calitatea versus cantitate. Acest aspect este deosebit de important atunci cand vine vorba despre perioada marcata de COVID-19, deoarece elevii care nu merg acum la scoala sunt conectati cu ceilalti aproape exclusiv prin intermediul device-urilor.
Prin urmare, dezbaterea cu privire la timpul de ecran s-a schimbat enorm. Daca inainte de pandemie adultii erau ingrijorati de faptul ca cei mici petreceau prea mult timp online, in perioada COVID nu exista nicio alta optiune. Din fericire, aceasta noua realitate se aliniaza cercetarii care arata ca aspectul calitativ este mai important decat cel cantitativ.
Care sunt efectele reale ale retelelor sociale si ale timpului de ecran in accentuarea depresiei si anxietatii in randul tinerilor?
Palfrey: Cercetarea ne arata ca exista o prevalenta din ce in ce mai mare a stresului, a anxietatii, a depresiei, si chiar a suicidului, in cazul multora dintre tineri. Stim, de asemenea, ca cei mici folosesc tehnologia mai mult decat inainte. Dar nu stim despre existenta unei legaturi cauzale intre cele doua.
Este important, ca cercetatori, sa spunem lucrurile pe care le stim si lucrurile pe care nu le stim. Una dintre ipoteze este aceea ca tehnologia poate exacerba problemele pe care le au tinerii. Un exemplu este o tulburare de alimentatie, care poate fi o forma extrema de anxietate, tulburare obsesiv-compulsiva si asa mai departe – un tanar ar putea avea o predispozitie genetica si de mediu la aceasta tulburare. Ei bine, atunci cand intra pe Instagram si ii vad pe toti ceilalti in cea mai frumoasa si slaba versiune a lor, tinerii cu probleme pre-existente ar putea interioriza asta ca parte a anxietatii pe care o au.
In astfel de cazuri, tehnologia poate exacerba situatiile initiale, fara sa le provoace insa. Ideea de baza este aceea de a analiza lucrurile si de a raspunde corespunzator, pornind de la situatia exacta a fiecarei persoane.
Gasser: Cercetarile arata, de asemenea, si ca adolescentii cu anxietati moderate pot fi ajutati si pot gasi sprijin in social media, ca o modalitate de a face fata dificultatilor pe care le intampina. Exista un rol pozitiv pe care il pot juca retelele sociale, ele nefiind doar o parte a unei probleme complexe, ci si o parte a solutiei.
Ce pot face parintii pentru ca cei mici sa fie in siguranta in mediul online?
Gasser: Cea mai usoara parte este ca parintii sa inceapa sa respecte confidentialitatea copiilor lor. Vedem o multime de parinti care posteaza poze cu bebelusi pe Facebook si, pe masura ce copiii cresc, continua sa foloseasca retelele sociale pentru a impartasi prietenilor lor poze dragute, ceea ce este de inteles. Dar acest lucru ridica probleme de confidentialitate atunci cand tanarul creste.
Exista conversatii pe care parintii si tinerii trebuie sa le aiba de-a lungul timpului cu privire la impartasirea datelor foarte sensibile, astfel incat copiii sa constientizeze din ce in ce mai clar ce se poate intampla daca posteaza un selfie sau o poza cu prietenii lor pe retelele de socializare. Aceasta imagine ar putea face parte mai tarziu din “dosarul digital” al copiilor si ar putea ajunge chiar in fata comisiei de admitere la o scoala anume.
Poate ca asta este partea cea mai grea pentru adulti si parinti, dar trebuie sa intelegem ce se intampla cu toate datele si urmele pe care le lasam online, ori de cate ori folosim aceste tehnologii. Acest aspect ne aduce inapoi la tema capitalismului de supraveghere, mentionat anterior.
Parintii sau tinerii sunt limitati in ceea ce priveste masurile pe care le pot lua pentru a-si proteja intimitatea. Acesta este punctul in care trebuie sa intervina autoritatile executive si legislative si sa ofere, in mod deosebit aici, in SUA, o protectie mai solida a confidentialitatii si a datelor, precum si garantii pentru tineri si adulti.
Europenii sunt avansati in acest sens si trebuie neaparat sa ii prindem din urma.
Palfrey: Mai am cate ceva de spus cu privire la siguranta. Am fost convinsi sa credem ca rata de afectare a tinerilor a crescut mult in epoca internetului. Insa din cate se pare, datele arata exact contrariul: de-a lungul ultimelor decenii, in perioada de dezvoltare a acestor tehnologii, copiii au fost mai putin predispusi la agresiuni fizice sau sexuale din partea unui strain pe care il intalnesc in afara casei.
Asta nu inseamna, insa, ca tinerii nu pot avea probleme in mediul online, indiferent daca se intampla pe chat-ul unui joc, sau intr-o comunitate web dedicata sexului, de exemplu. Acestea sunt domenii in care tinerii pot intra in mod cert in contact cu persoane care doresc sa le faca rau.
Tocmai de aceea, ramane extrem de important ca parintii sa le ofere copiilor lor sfaturi dintre cele mai bune cu privire la modul in care interactioneaza cu alte persoane in mediul online.
Care credeti ca este lectia principala a acestei carti?
Gasser: Daca as putea sa o spun intr-un tweet, as spune: Atat tinerii cat si tehnologia digitala sunt mai buni decat reputatia pe care o au.
5 elemente de baza pentru un parenting conectat
1. Pastreaza o conversatie deschisa cu privire la problemele digitale.
2. Bucura-te de aspectele pozitive ce tin de noile tehnologii, si dezvolta-ti in paralel abilitati menite sa reduca riscurile.
3. Cauta un echilibru intre sprijinul pe care il oferi si independenta pe care o dai copilului.
4. Adopta o mentalitate deschisa, mai degraba decat o teama generala, cu privire la noile tehnologii.
5. Interactioneaza si tu cu tehnologia, astfel incat sa poti ramane credibil si sa modelezi un comportament corect.
(Sursa: Parintele conectat)
