Tehnologia are capacitatea de a modifica in rau relatiile cu persoanele din jur. Totul tine de modul in care o folosesti.
In urma cu peste 25 de ani, mai exact in 1995, Rena Rudavsky si familia ei au fost alesi sa participe la un nou experiment de psihologie: cercetatorii de la Universitatea Carnegie Mellon le-au instalat in sugraferie un computer pe care l-au conectat apoi la internet.
La acea vreme, doar 9% dintre americani foloseau internetul (in 2020, acest procent a ajuns la aproape 91%!). Rena, pe atunci eleva de gimnaziu, isi aminteste ca statea in fata computerului zi de zi, intra pe diverse chat-uri si naviga pe internet. Cand termina, un alt membru al familiei ii lua locul si facea aceleasi lucruri.
In mod ciudat, acest experiment nu a starnit prea multe subiecte de conversatie in familia sa. „Vorbeam destul de putin in sufragerie atunci cand computerul era pornit”, isi aminteste Rena, adaugand ca „niciunul dintre noi nu impartasea cu alti membri ai familiei experientele sale private pe internet”.
HomeNet – un semnal de alarma
Asa cum au aratat cercetatorii atunci cand au publicat faimosul studiu „HomeNet” in 1998, experienta Renei a fost una tipica. „O utilizare mai frecventa a internetului a fost asociata cu o reducere a comunicarii intre participantii la studiu si rudele alaturi de care locuiau in aceeasi casa”, precum si cu „reducerea dimensiunii cercului lor social”, au scris cercetatorii. Mai amenintator a fost insa faptul ca a dus la „accentuarea depresiei (participantilor) si a starii de singuratate”. Rena spune ca experienta sa a confirmat aceste constatari.
HomeNet ar putea fi interpretat (si chiar a fost) ca un fel de rechizitoriu al internetului, al ecranelor sau al tehnologiei moderne de comunicatii in general. In realitate, el ilustreaza un adevar mult mai simplu despre dragoste si fericire: tehnologia care ne ingradeste interactiunea cu ceilalti in viata reala ne va diminua starea de bine si, de aceea, prezenta sa in viata noastra trebuie gestionata cu mare grija. Pentru a ne bucura pe deplin de beneficiile acestei tehnologii, ar trebui sa folosim instrumentele digitale astfel incat sa ne imbunatateasca relatiile.
Pandemia de coronavirus a creat un mediu fertil pentru cercetarea cu privire la conexiunea sociala. Ori de cate ori circumstantele vietii sociale se schimba brusc, cercetatorii se grabesc sa puna tot soiul de intrebari enervante, cu clipboard-urile in mana. Unul dintre cele mai frecvente domenii de investigatie in ultimii doi ani a fost modul in care conexiunea sociala in general a fost afectata de trecerea brusca si in masa la comunicarea digitala.
Pandemia si conexiunea sociala
Intr-o lucrare aparuta in revista “New Media&Society”, cercetatorii au studiat aproape 3.000 de adulti in primele luni ale pandemiei si au descoperit ca e-mailul, retelele de socializare, jocurile online si mesajele text au fost inlocuitori inadecvati pentru interactiunile in persoana. Apelurile vocale si video au fost intr-o oarecare masura mai bune (desi cercetarile ulterioare au pus sub semnul intrebarii valoarea acestor tehnologii).
Conexiunea sociala este cheia fericirii. Redu conexiunile si vei fi intr-o situatie si mai rea, la fel ca si cei dragi, in special copiii tai. Un sondaj din 2014 a aratat ca 62% dintre copiii din SUA considerau ca parintii lor sunt prea neatenti si ocupati pentru a-i asculta, iar motivul numarul 1 a fost utilizarea telefonului de catre parinti.
Felul in care modalitatile solitare de petrecere a timpului liber – timpul petrecut pe retelele de socializare si timpul petrecut navigand pe internet, de pilda – reduc conexiunea sociala este evident: iti petreci timpul facand aceste activitati in loc sa interactionezi fata in fata cu cei dragi.
Comunicare virtuala vs. interactiune personala
Insa comunicarea virtuala – mesajele text, de pilda – sunt concepute pentru a fi interactive si, teoretic, ar trebui sa fie mai putin daunatoare. Problema este ca utilizand aceste tehnologii pierdem dimensionalitatea. Mesajele text nu pot transmite foarte bine emotia, pentru ca nu ne putem auzi sau vedea interlocutorii si acelasi lucru se intampla si in cazul DM-urilor (mesajelor directe) de pe retelele de socializare. Retelele de socializare sunt folosite mai des pentru a partaja diverse postari catre un public mai larg decat pentru a comunica cu o singura persoana.
In comparatie cu interactiunile in persoana, aceste tehnologii sunt ca un fel de versiune alb-negru si pixelata a Mona Lisei comparativ cu tabloul real: sunt identificabile, dar incapabile sa produca aceleasi efecte emotionale.
Cand comunicam prin mijloace cu o dimensionalitate redusa, avem tendinta de a sari de la o persoana la alta, inlocuind astfel profunzimea cu amploarea. De aceea, conversatiile fata in fata tind sa fie mai profunde decat cele purtate prin text. Cercetarile au aratat ca discutiile mai profunde aduc o stare de bine mai accentuata decat comunicarile scurte.
In acelasi timp, intr-un studiu longitudinal recent, adolescentii care au trimis mesaje text mai des decat colegii lor au avut tendinta de a experimenta stari mai accentuate de depresie, anxietate, agresivitate si relatii mai proaste cu tatii lor.
Ar putea parea ciudat ca si in afara circumstantelor impuse de pandemie oamenii sa adopte in mod voluntar tehnologii care le afecteaza fericirea. Exista doua explicatii majore pentru aceasta: comoditatea si politetea. Pe de-o parte, e pur si simplu mai usor sa vegetezi in fata unui ecran (9 din 10 adolescenti americani spun ca fac asta pentru a „trece timpul”) decat sa vorbesti direct cu o alta persoana, iar comunicarea virtuala – prin trimiterea de mesaje, de exemplu – este mai rapida si mai usoara decat o vizita sau un apel telefonic. Pe de alta parte, adolescentii de astazi au senzatia ca daca suna un prieten il deranjeaza sau ii incalca spatiul privat, si considera ca este mai politicos sa ii trimita un mesaj text.
Ne putem gandi la aceste tehnologii ca la mancarea semi-preparata pe care o cumparam rapid de la un magazin de langa casa: nu e grozava, dar cu siguranta este la indemana, iar dupa ce mananci suficienta pizza si lasagna la microunde, uiti care e gustul lor adevarat…
Odata cu popularitatea masiva a mesajelor text si a retelelor de socializare, multi oameni se tem ca metodele de comunicare de moda veche vor fi greoaie sau nepotrivite pentru altii.
In 2019, cercetatorii au descoperit ca familiile aflate la distanta prefera adesea comunicarea asincrona – mesajele text, de pilda – pentru a minimiza intruziunile in timpul altora. Insa asta nu inseamma neaparat ca vorbim despre o tendinta universala; exista la fel de bine si astazi familii in care mamele isi suna zilnic copiii (uneori si pe FaceTime), prefacandu-se ca nu le simt sau nu le vad iritarea.
Insa nu e clar daca renuntarea completa la internet si eliminarea comunicarii virtuale din viata ta ar putea fi raspunsul la probleme. Procedand astfel, te-ai putea izola si ti-ai compromite capacitatea de a-ti castiga existenta. Pe baza cercetarilor, insa, poti invata sa folosesti tehnologia pentru a completa relatiile pe care le ai, si nu pentru a le inlocui. Iata doua moduri prin care poti face asta:
1. Alege interactiunea, nu lancezeala
Nu este nimic revolutionar in ceea ce le spun astazi mamele adolescetilor: in urma cu 20 si ceva de ani si noua ne spuneau mereu parintii sa iesim afara cu prietenii in loc sa stam in casa si sa ne uitam la televizor. Diferenta este ca acum stim ca distractia solitara si focusata doar pe ecrane reduce nivelul de fericire si poate duce la tulburari de dispozitie precum depresia si anxietatea.
Pentru a mai scapa de obiceiurile nepotrivite, foloseste-te de optiunile pe care ti le ofera device-urile pentru a fi mereu informat cu privire la timpul pe care il petreci pe retelele sociale si pe internet si limiteaza-te la o ora pe zi sau mai putin.
O alta abordare populara, care nu a fost inca testata in cercetarea academica, este sa iti treci device-ul de pe un ecran color pe unul alb-negru. Garantam ca in acest fel vei reduce masiv timpul in care efectiv stai si vegetezi.
2. Creaza o ierarhie de comunicare
Nu e rezonabil sa ne asteptam sa incetezi brusc sa trimiti mesaje, insa cu “o ordine a operatiunilor” pe care sa o respecti pentru a vorbi cu prietenii, colegii si cu cei dragi, poti apela mai putin la telefon. Ori de cate ori e posibil, incearca sa te intalnesti fata in fata cu cei apropiati.
Un studiu din 2021, publicat in revista “Computers in Human Behavior Reports” a dezvaluit ca oamenii s-au simtit mai intelesi si mai multumiti de relatia lor daca au comunicat mai mult fata in fata cu partenerii lor. Cand intalnirea in persoana este imposibila, utilizeaza tehnologia fata in fata sau telefonul. Trimite mesaje sau foloseste tehnologia similara numai pentru probleme impersonale sau urgente.
Experimentul formativ trait de Rena in copilarie a facut-o sa se gandeasca foarte bine la efectele internetului si i-a influentat modul de utilizare a tehnologiei. Avea un cont de Facebook la facultate, dar l-a sters dupa absolvire si nu a mai revenit niciodata la el, iar acum evita alte retele de social media si copiii ei nu sunt deloc prezenti pe internet.
Dupa standardele de astazi, viata ei ar putea parea de moda veche. Fiica Renei bate la usile vecinilor pentru a le face vizite, familia ei sta pe veranda seara si discuta atat intre ei, cat si cu trecatorii. Rena scrie si trimite scrisori, iar atunci cand foloseste tehnologia, o face ca o completare a relatiilor sale, nu ca un inlocuitor pentru acestea.
Pentru cei mai multi dintre noi – mai ales pentru cei care au crescut cu el – internetul este o parte incontestabila a ecosistemului vietii, infiltrandu-se in fiecare fisura si mai ales independent de orice decizie constienta din partea noastra. E evident ca nu ne vom mai intoarce niciodata la viata dinainte de acest tip de tehnologie. Insa putem si trebuie sa il folosim cu atentie in slujba iubirii.
