Un proiect de construcţii reuşit depinde în mare măsură şi de materialele alese. De aceea, pe lângă pricepere şi pregătirea echipei, trebuiesc cunoscute cât mai multe detalii despre materia primă şi dacă este potrivită pentru proiectul respectiv.
Astăzi ne vom opri la cornier 40 x 40 x 4, însă nu doar aceste dimensiuni, ci despre larga aplicabilitate a acestor profile. Pentru început, este de menţionat că un cornier este un tip destul de comun de formă din oţel folosit în construcţii, inclusiv în construirea de maşini, dar şi în alte domenii diverse.
Forma unui cornier din oţel este asemănătoare literei „L” şi este fabricat într-un laminor de profil sau, în alte cazuri, într-o maşină de îndoit.
Şi materia principală, oţelul, poate fi clasificată în două categorii, astfel: oţeluri structurale, care include carbonul, aliate şi inox, iar în cea de-a doua clasă intră metalele neferoase, cu alte cuvinte aluminiu, cupru și alte aliaje din metal. Toate aceste tipuri de metale pot fi utilizate ca şi materii prime pentru fabricarea cornierului.
După ce am înţeles aceste aspecte de bază, putem discuta şi despre clasificarea şi gama variată de corniere din oţel. Acestea se găsesc într-o varietate mare din punct de vedere a dimensiunilor, iar laturile sunt fie egale sau inegale.
După tehnlogia de producţie aplicată, cornierele pot fi laminate la cald şi îndoite. Primele au o rezistenţă mult mai mare, în timp de următoarele, cele îndoite, sunt preferate atunci când nu se așteaptă să se lucreze cu sarcini mari.
Cele prezentate aici, cornierele cu laturie egale (dimensiunile 40 x 40 x 4 fiind doar unul dintre exemple) sunt eficiente în diverse scopuri. La rândul lor, cornierele cu laturi inegale (clasica formă „L”) sunt folosite atunci când vine vorba de aplicații nestandardizate.
Cât despre precizia de laminare, aceasta poate fi înaltă, extra-înaltă şi normală. În funcţie de dimensiuni, cornierele se pot tăia la lungime, iar unghiul laturilor poate fi variat. Pentru a selecta şi achiziţiona materialul corespunzător proiectului, trebuiesc avute în vedere aplicaţiile din planul de construcţii.
La producerea cornierului de oţel sunt utilizate oţelul carbon şi aliaje de calitate ale acestuia. Dacă ne referim la cornierele de oţel la cald, acestea sunt confecţionate din țagle de oțel sau blumuri, în timp ce cornierele îndoite sunt realizate din bobine de oțel tăiate în benzi de o anumită lățime. În funcţie de anumite variabile, cornierele pot beneficia şi de un strat protector, cum ar fi cel din zinc, un strat de vopsea care să-i confere rezistenţă la impact, inclusiv o peliculă pe bază de polimeri. Un alt avantaj al utilizării cornierelor din oţel este rezistenţa acestor materiale la foc, în cazul nefericit al unui incendiu.
Ca să revenim la cornierele cu laturi egale, conform standardelor, acestea au o lungime de fabricație între 4 și 12 metri. Desigur, aici poate interveni şi personalizarea, în funcţie de cerinţele proiectului (ajustarea la lungime, tăieturi multiple sau o limită de lungime într-un anumit interval, etc.).
Cornierele din oţel sunt folosite pe scară largă în domeniul construcţiilor, pentru clădirile cu structură înaltă, încadrarea ferestrelor şi uşilor, în cadrul diverselor elemente arhitecturale şi lista poate continua.
Un alt aspect important este diferenţierea cornierului laminat de cel ambutisat. Aşa cum se poate observa deja din prezentarea anterioară, cornierul din oţel este un produs metalurgic cu multe aplicaţii. În general, pentru proiecte de construcţii ce implică materiale metalice, este folosit în principal cornierul laminat din oţel, atât cel cu laturi egale, dar şi inegale.
În funcţie de cerinţe asupra produselor finite ce trebuiesc realizate, se poate utiliza cu succes şi celălalt tip de cornier, numit ambutisat. Aici ne referim la un material executat din tabla îndoită la rece. De cele mai mult ori, cornierul rezultat prin procesul de îndoire la rece se foloseşte atunci când laturile sale se cer găurite pentru diferite aplicaţii. De menţionat este că această operaţiune, de găurire a metalului, se va realiza înainte de ambutisare, atunci când tabla are o formă plană.
Ambele produse au utilitatea lor, însă spre deosebire de un cornier laminat la cald, produsul obţinut prin ambutisare are un mic dezavantaj. Este vorba despre raza colţului cornierului care devine astfel mult mai mare. Cu alte cuvinte, cu cât tabla din care este confecţionat cornierul este mai groasă, cu atât colţul devine mai mare, iar acest lucru determină ca partea utilă a laturii să fie mai mică.
Dacă vă întrebaţi care dintre aceste produse este mai bun, asta depinde în mare măsură de tipul proiectului sau a construcţiei care trebuie finalizată. De reţinut este că în majoritatea cazurilor cel preferat va fi cornierul (40 x 40 x 4) obţinut prin laminare, iar pentru anumite aplicaţii este necesară utilizarea cornierului ambutisat cu colţurile rotunde.
Aşadar, nu ezitaţi să apelaţi la consulanţa de specialitate din cadrul magazinelor de profil pentru a alege cea mai bună soluţie.
