Nuca spartă cu dinții e un clasic al cabinetelor stomatologice. Pacientul jură că a mușcat o singură dată, ușor, și a auzit un pocnet sec. Pentru un dinte natural poate fi o fisură, pentru o lucrare protetică e un test de rezistență pe care nu l-a programat nimeni.
OneHT este un zirconiu dentar multistrat din linia proprie 3DentaSoft, cu o rezistență la încovoiere declarată între 1.025 și 1.300 MPa și o translucență între 42 și 49%. Valorile depășesc pragul de 800 MPa cerut de standardul ISO 6872:2015 pentru punțile monolitice de patru sau mai multe elemente, așa că materialul se potrivește punților lungi și lucrărilor All-on-X pe implanturi.
Ce înseamnă, de fapt, o lucrare protetică solicitată mecanic?
O lucrare protetică solicitată mecanic este cea care preia forțe mari și repetate la fiecare masă. În categoria asta intră punțile lungi, lucrările fixe pe implanturi pe toată arcada, coroanele de pe molari și aproape orice lucrare pusă în gura cuiva care strânge din dinți noaptea.
Gura e un mediu umed și cald, în care o cafea fierbinte poate fi urmată de o înghețată în câteva minute, iar mușcătura nu apasă aproape niciodată perfect vertical. Fiecare masă înseamnă un șir lung de cicluri de încărcare, pe care materialul trebuie să le ducă ani la rând fără să obosească.
Molarii duc greul
Forța de mușcare crește mult spre zona laterală a arcadei. Patrícia dos Santos Calderon și colaboratorii au măsurat-o la nivelul primului molar, într-un studiu publicat în 2006 în Journal of Applied Oral Science, și au găsit o medie de 587,2 N la bărbați și 424,9 N la femei. Ca să ne facem o idee, 500 de newtoni corespund cam greutății unui sac de 50 de kilograme, concentrată pe câțiva milimetri pătrați de smalț.
Spre față, valorile scad mult. Un studiu despre valorile de referință ale forței de mușcare, realizat pe 101 studenți la stomatologie, amintește pe baza literaturii anterioare că, măsurată pe o singură parte, forța la primul molar e de 3,2 ori mai mare decât la incisivi. Un material care se descurcă onorabil pe un incisiv poate avea deci probleme serioase pe un molar, chiar dacă în mână cele două coroane arată identic.
Bruxismul ține mai mult de răbdare decât de forță
Bruxismul, adică strânsul sau scrâșnitul involuntar al dinților, pare să însemne pur și simplu o mușcătură mai puternică. Datele nu prea susțin asta. În același studiu al lui Calderon, media a fost de 490,1 N la pacienții cu bruxism și de 522,1 N la ceilalți, fără o diferență semnificativă statistic.
Problema bruxismului ține de repetiție și de direcție. Strângerea sau frecarea dinților revine în episoade, de obicei noaptea, cu mișcări laterale pe care o mușcătură obișnuită le face rar. Pentru o lucrare protetică asta înseamnă oboseală acumulată, adică exact genul de stres la care materialele fragile cedează pe nesimțite.
De la scheletul metalic la zirconiul monolitic
Zirconiul a intrat în protetica fixă ca răspuns la o întrebare veche, cum obții rezistența metalului fără marginea cenușie care se vede la colet, zona dintelui de lângă gingie. Multă vreme, standardul pentru punți au fost lucrările metalo-ceramice, cu schelet metalic acoperit cu ceramică, iar zirconiul (dioxidul de zirconiu, o ceramică foarte rezistentă) a apărut la început tot ca schelet, acoperit cu porțelan estetic.
Porțelanul de placare, stratul estetic ars peste schelet, se ciobea mai des decât și-ar fi dorit cineva, iar soluția logică a fost renunțarea la el pe zonele care mestecă. Așa au apărut lucrările monolitice, frezate dintr-o singură bucată de zirconiu.
Prima generație de zirconiu monolitic era foarte rezistentă, dar arăta cretos, cam ca porțelanul de baie. O analiză sistematică publicată în 2023 în revista Ceramics de Camilla Johansson și colaboratorii, bazată pe 142 de publicații despre zirconiile translucide, descrie cum producătorii au dezvoltat apoi materiale tot mai translucide, numite uneori a doua și a treia generație. Zirconiul multistrat de tipul OneHT vine din această evoluție, ca o încercare de a păstra rezistența primei generații fără aspectul ei mat.
Ce este OneHT și cum este construit?
OneHT este un zirconiu multistrat (multilayer) destinat frezării CAD/CAM, adică proiectării lucrării pe calculator și frezării ei automate, produs sub brandul 3DentaSoft și livrat sub formă de discuri. 3DentaSoft este un laborator dentar digital din România, cu sedii în București, Timișoara și Râmnicu Vâlcea, care primește comenzi protetice online. Pe lângă lucrările propriu-zise, firma și-a construit o linie proprie de materiale, din care fac parte zirconiile OneHT și OneSmile și disilicatul de litiu ONECera, o ceramică pe bază de sticlă, mai translucidă decât zirconiul.
Literele HT trimit, după convenția folosită de producătorii de zirconiu, la high translucency, adică o translucență ridicată, deci un material care lasă să treacă mai multă lumină. Numele poate încurca puțin, pentru că 3DentaSoft prezintă OneHT drept varianta orientată spre rezistență, iar OneSmile drept varianta estetică. Translucența lui rămâne totuși una decentă, suficientă pentru lucrări monolitice cu aspect natural în zona laterală.
Un singur disc, mai multe straturi
Un disc multistrat nu are aceeași culoare și aceeași translucență de sus până jos. Straturile trec treptat de la o zonă mai opacă și mai saturată, care imită dentina de lângă gingie, spre una mai deschisă și mai translucidă, care imită smalțul de la marginea dintelui. Tehnicianul așază lucrarea virtual în grosimea discului, astfel încât fiecare element să primească porțiunea potrivită din gradient.
Pentru OneHT, 3DentaSoft spune că folosește nanopigmenți introduși înainte de presarea izostatică, o presare uniformă a pulberii din toate direcțiile. Pe românește, culoarea face parte din material încă dinainte ca discul să capete formă. Avantajul invocat este un gradient reproductibil, fără pierderi de nuanță la sinterizare, arderea la temperatură înaltă prin care zirconiul se densifică și capătă rezistența finală. Paleta acoperă cele 16 nuanțe VITA clasice, scala de culori dentare folosită ca referință în laboratoare, plus nuanțele bleach, foarte deschise, BL1, BL2, BL3 și BL4.
Ce se ascunde în intervalul de rezistență
Producătorul dă rezistența OneHT ca interval, lucru obișnuit la materialele cu gradient. La zirconiile multistrat cu compoziție mixtă, straturile dinspre colet sunt mai rezistente, iar cele dinspre marginea incizală mai translucide. 3DentaSoft nu afișează pe site valorile pentru fiecare strat, așa că pentru un caz-limită referința rămâne fișa tehnică completă.
Chiar și capătul de jos al intervalului, 1.025 MPa, e o valoare mare pentru zirconiul dentar de azi. Pentru tehnician, tocmai acest minim contează mai mult decât vârful, pentru că o lucrare cedează în punctul ei cel mai slab.
Rezistența la încovoiere și pragurile din standardul ISO 6872
Rezistența la încovoiere arată ce tensiune suportă un material înainte să se rupă atunci când e îndoit, iar în protetică e principalul criteriu după care se decide câte elemente poate avea o punte. Standardul ISO 6872:2015, care stabilește cerințele pentru ceramicele dentare, cere cel puțin 500 MPa pentru lucrările monolitice de până la trei elemente și cel puțin 800 MPa pentru cele de patru sau mai multe elemente.
Ediția din 2015 a fost între timp înlocuită de ISO 6872:2024. Pragurile citate aici vin din ediția 2015, la care se raportează încă fișe tehnice de pe piață, cum este cea a zirconiului BruxZir, așa că o folosesc ca reper.
Imaginea cea mai la îndemână e o riglă de plastic sprijinită la capete și apăsată la mijloc. O punte face exact asta, elementul din mijloc atârnă între doi stâlpi, adică dinții sau implanturile de sprijin, iar fiecare mușcătură îl îndoaie la scară microscopică. Cu cât deschiderea e mai mare, cu atât rigla trebuie să fie mai solidă.
OneHT, cu minimum 1.025 MPa declarați, stă confortabil deasupra pragului de 800 MPa. Pentru comparație, OneSmile, varianta estetică din aceeași familie, are după datele 3DentaSoft o rezistență între 700 și 1.000 MPa și o translucență între 47 și 52%. Coboară deci sub acel prag în zona cea mai translucidă, ceea ce explică, măcar în parte, de ce producătorul îl recomandă mai ales pentru zona frontală și pentru coroane monolitice estetice.
Conectorul, locul unde cedează punțile
Într-o punte, tensiunea cea mai mare apare la conectori, zonele înguste care leagă elementele între ele. Acolo se concentrează forțele de încovoiere, mai ales pe fața dinspre gingie, și tot de acolo pornesc de obicei fisurile. Un material mai rezistent permite conectori puțin mai subțiri, deci mai mult loc pentru periuța interdentară și pentru papila gingivală, triunghiul de gingie dintre dinți. Rezistența mare nu salvează însă un design greșit, iar un conector subdimensionat cedează și la un zirconiu de 1.300 MPa.
Megapascalii nu spun toată povestea
Mai e o proprietate, mult mai puțin populară în broșuri, și anume tenacitatea la rupere. Ea arată cât de ușor se propagă prin material o fisură deja apărută, iar la ceramice, care nu se deformează înainte să se rupă, contează foarte mult. O cercetare publicată în arhiva Freie Universität Berlin, care a testat mai multe zirconii dentare, a observat că pragul de 800 MPa era atins frecvent, dar tenacitatea rămânea de cele mai multe ori sub 5 MPa√m, nivelul asociat clasei celei mai exigente din standard. Paginile de prezentare ale OneHT nu dau această valoare, așa că merită cerută odată cu fișa tehnică, la fel ca programul de sinterizare.
Conținutul de ytriu și compromisul dintre lumină și rezistență
Orice zirconiu dentar e un compromis între cât de multă lumină lasă să treacă și cât de bine rezistă la rupere. Variabila principală e conținutul de oxid de ytriu, adăugat pentru a stabiliza cristalele și notat prescurtat 3Y, 4Y sau 5Y după procentul molar folosit.
La 3Y, structura e aproape în întregime tetragonală, o formă cristalină compactă, foarte rezistentă, dar mai opacă. Pe măsură ce crește cantitatea de ytriu, apare tot mai multă fază cubică, care lasă lumina să treacă mai ușor, dar pierde o parte din mecanismul care face zirconiul atât de tenace. În portofoliul de zirconii al producătorului Sagemax, de exemplu, materialele 3Y sunt date între 1.170 și 1.370 MPa, iar cele 5Y la 630 MPa.
Mecanismul care frânează fisurile
Zirconiul tetragonal are o particularitate rară printre ceramici. Când o fisură începe să înainteze, cristalele din jurul vârfului ei își schimbă structura și cresc puțin în volum, iar dilatarea asta strânge fisura și o încetinește. Fenomenul se numește întărire prin transformare și e unul dintre motivele pentru care zirconiul a putut înlocui, în multe situații, scheletul metalic.
Faza cubică nu se transformă în acest fel, iar la zirconiile bogate în fază cubică mecanismul e mult mai slab. Așa se explică de ce un zirconiu foarte translucid poate arăta foarte bine pe un incisiv lateral și poate deveni o alegere riscantă pentru o punte de patru elemente în zona molarilor.
OneHT și OneSmile, două temperamente din aceeași familie
Judecând după cifrele publicate, OneHT stă în partea rezistentă a spectrului, cu o translucență moderată, iar OneSmile în partea estetică. 3DentaSoft nu publică pe site conținutul exact de ytriu al fiecărui strat, așa că nu le lipesc eu o etichetă de 3Y sau 4Y, pentru că ar fi o simplă presupunere.
Analiza lui Johansson recomandă aceeași prudență. Autorii notează că rezultatele obținute pe zirconiul clasic nu se transferă automat noilor generații, pentru că materialele noi au altă compoziție și se pot comporta diferit.
Lucrările All-on-X și punțile lungi, terenul pentru care a fost gândit OneHT
OneHT este recomandat explicit de producător pentru lucrările All-on-X și pentru punțile lungi pe implanturi, printre cele mai solicitate lucrări din protetica fixă. O lucrare All-on-4 sau All-on-6 înlocuiește o arcadă întreagă pe patru sau șase implanturi, iar zirconiul preia acolo masticația completă, fără ligamentul parodontal care, la dinții naturali, amortizează fiecare mușcătură.
Pe pagina laboratorului din București, 3DentaSoft descrie pentru aceste cazuri variante care combină titanul sau PEEK-ul, un polimer tehnic rigid, cu zirconiu OneHT, sub forma unei mezostructuri înșurubate pe implanturi. Mezostructura este piesa intermediară care face legătura dintre implanturi și dinții lucrării. Componenta din titan sau PEEK asigură conexiunea precisă cu implanturile, iar zirconiul formează suprafața de masticație și aspectul dinților.
De ce monolitic înseamnă mai puține ciobiri
La lucrările pe toată arcada din zirconiu placat cu porțelan, problemele au venit mai des din stratul de porțelan decât din schelet. O analiză sistematică semnată de Avinash Bidra și colaboratorii în 2017, în International Journal of Oral Implantology, a adunat date despre 285 de proteze fixe din zirconiu pe toată arcada și a găsit o rată de eșec de doar 1,4%, dar ciobiri ale porțelanului la 14,7% dintre lucrări.
Autorii au considerat promițător zirconiul monolitic, colorat doar în zona gingivală sau placat numai acolo, cu mențiunea că varianta trebuia confirmată de studii pe termen lung. Ideea e că pe suprafața care mestecă nu mai stă un strat fragil care să se poată ciobi.
Un studiu retrospectiv publicat în Journal of Prosthodontics, la care a contribuit Konstantinos Chochlidakis, a urmărit 115 proteze monolitice din zirconiu pe toată arcada și a raportat doar două fracturi, adică o supraviețuire de 98,6% pe o perioadă de până la șase ani.
Aici translucența moderată a OneHT își face treaba. O lucrare monolitică nu mai are un strat de ceramică sub care să ascundă un material opac, așa că zirconiul trebuie să arate el însuși a dinte, măcar suficient cât să nu deranjeze în zona laterală.
Pacientul cu bruxism și punțile din zona laterală
La pacientul cu bruxism, aceeași logică funcționează la scară mai mică. O punte monolitică de trei sau patru elemente în zona laterală, dintr-un material rezistent și bine lustruit, are mai puține puncte vulnerabile decât una placată, la care orice contact lateral puternic poate desprinde o așchie de ceramică.
Gutiera de noapte, o placă de protecție purtată în timpul somnului, rămâne necesară la un pacient cu bruxism confirmat, oricare ar fi materialul lucrării. O lucrare foarte rezistentă poate transmite forța mai departe, spre implanturi sau spre articulația temporo-mandibulară, iar acolo rezistența zirconiului nu mai ajută cu nimic.
Situațiile în care OneHT nu e prima alegere
OneHT nu e prima alegere în zona frontală, la pacienții foarte exigenți estetic, la fațete (foițele subțiri lipite pe fața dinților) și la restaurările parțiale lipite adeziv, unde alte materiale fac de obicei o treabă mai bună.
Zona frontală cere altă lumină
Pe un incisiv central, fiecare procent de translucență contează, mai ales când dinții naturali vecini sunt luminoși și au un smalț aproape sticlos la margine. Aici OneSmile sau un disilicat de litiu, cum este ONECera din aceeași linie ori E.max de la Ivoclar, redau de regulă mai bine adâncimea și opalescența smalțului, jocul lui de reflexe albăstrui și calde.
Restaurările lipite și problema spațiului
Zirconiul nu se gravează cu acid fluorhidric, tratamentul care creează microretenții pe ceramicele pe bază de sticlă, deci lipirea lui cere sablare și primeri dedicați, adică lichide speciale de aderare. Pentru fațete subțiri sau inlay-uri lipite pe smalț, disilicatul de litiu rămâne de obicei varianta mai previzibilă.
Apoi vine chestiunea spațiului. Orice zirconiu are nevoie de o grosime minimă ca să-și atingă rezistența, iar când pacientul are foarte puțin spațiu protetic, discuția despre material lasă loc celei despre planul de tratament. Pentru OneHT, grosimile minime recomandate se cer din fișa tehnică a producătorului înainte de design.
Laboratorul decide cât din rezistența materialului ajunge în gură
Rezistența trecută pe fișa tehnică este un potențial, iar laboratorul decide cât din el ajunge efectiv în gura pacientului. Designul conectorilor, sinterizarea, lustruirea și ajustările făcute în cabinet pot păstra sau pot risipi o bună parte din avantajul unui material puternic.
Sinterizare, lustruire, glazură
Analiza lui Johansson din revista Ceramics recomandă ca zirconiul translucid de tip 3Y să fie sinterizat exact după programul producătorului și lustruit înainte de glazurare, pentru o rezistență mai bună și o suprafață mai netedă, care se uzează mai greu. Glazura este stratul subțire de sticlă ars la final pentru luciu. În cabinet, după orice șlefuire, suprafața trebuie relustruită, pentru o rugozitate mai mică și o rezistență mai bună la îmbătrânire, degradarea lentă a zirconiului în mediul umed al gurii.
Partea cu lustruirea are o miză și pentru dinții de pe arcada opusă, numiți antagoniști. O suprafață de zirconiu aspră, lăsată așa după o ajustare ocluzală (corectarea contactelor dintre arcade) făcută în grabă, se poate purta cu smalțul antagonist ca un șmirghel fin.
Ce verifică un laborator serios înainte de frezare
Controalele făcute în laborator decid adesea soarta unei punți lungi. 3DentaSoft, de exemplu, descrie public un control în cinci etape, în care designul CAD e validat înainte de producție pentru grosimi minime, dimensiunea conectorilor, punctele de contact și spațiul pentru ciment.
Pentru medicii din Capitală și din împrejurimi, un laborator dentar online in Bucuresti scurtează mult drumul dintre scanarea intraorală și lucrarea finită, pentru că fișierul STL, modelul 3D rezultat din scanare, pleacă direct din cabinet. Mai mult decât adresa contează însă ce scrii pe fișa comenzii. Acolo trebuie să apară limpede dacă pacientul are bruxism și ce fel de antagonist are, două informații care pot schimba alegerea materialului.
Potrivit descrierii publicate de 3DentaSoft, fiecare lucrare pleacă din laborator împreună cu fișa tehnică a materialului folosit. E un obicei bun, pe care l-aș cere oricărui laborator, pentru că îți permite să știi exact ce ai pus în gura pacientului.
Cum arată alegerea pe cazuri concrete
Alegerea dintre OneHT și alternativele lui depinde mai ales de locul lucrării în gură și de forțele pe care le va primi. Cazurile de mai jos sunt construite ca exemple și nu descriu pacienți reali.
O arcadă superioară pe patru implanturi
Un pacient de 62 de ani, fără dinți la maxilar, primește patru implanturi și urmează să poarte o lucrare fixă pe toată arcada. OneHT combinat cu o mezostructură din titan, monolitic pe suprafețele de mușcare și cu ceramică roz doar în zona gingivală, urmează exact direcția sugerată de studiile despre ciobiri.
Translucența moderată nu deranjează aici. La o arcadă completă, armonia de ansamblu contează mult mai mult decât jocul de lumină al unui singur dinte.
O punte de patru elemente la o pacientă care scrâșnește
O pacientă de 45 de ani, cu bruxism diagnosticat, are nevoie de o punte de la primul premolar la al doilea molar, cu doi dinți lipsă la mijloc. Standardul cere cel puțin 800 MPa pentru patru elemente, iar zona e printre cele mai solicitate din gură, așa că un material din partea rezistentă a spectrului e alegerea firească.
Puntea se lustruiește atent pe suprafețele de contact, iar pacienta pleacă din cabinet și cu o gutieră de noapte, care protejează dinții și articulația în timpul somnului.
Un incisiv lateral, între dinți foarte luminoși
O pacientă de 30 de ani are nevoie de o coroană pe un incisiv lateral, între dinți naturali deschiși la culoare. Aici OneHT ar fi o alegere nepotrivită. Rezistența lui nu are la ce folosi pe un dinte care primește forțe mici, iar translucența mai mare a unui OneSmile sau a unui disilicat de litiu se vede de la prima privire.
Întrebări frecvente despre OneHT
Se poate face o singură coroană din OneHT?
Da. 3DentaSoft, producătorul OneHT, trece coroanele simple printre indicațiile materialului, iar pe un molar, mai ales la un pacient cu forță de mușcare mare, alegerea are sens. Pe un dinte frontal, alte materiale oferă de obicei un rezultat estetic mai bun.
În ce nuanțe este disponibil OneHT?
Potrivit 3DentaSoft, discurile OneHT acoperă cele 16 nuanțe VITA clasice, la care se adaugă nuanțele bleach BL1, BL2, BL3 și BL4, gândite pentru pacienții cu dinți foarte albi.
Poate medicul să ajusteze ocluzia unei lucrări din OneHT în cabinet?
Da, cu freze diamantate potrivite pentru zirconiu și cu răcire bună. După ajustare, suprafața trebuie relustruită cu un kit dedicat, altfel rugozitatea crescută accelerează uzura dinților de pe arcada opusă.
La ce folosesc discurile de zirconiu de 12 milimetri?
3DentaSoft oferă discurile de zirconiu și în grosime de 12 mm, despre care spune că ajută tehnicianul să poziționeze în programul de frezare lucrările cu înălțime totală mică. Un disc mai subțire înseamnă mai puțin material neutilizat atunci când piesele sunt scunde.
Unde se găsesc fișele tehnice pentru OneHT?
Conform site-ului 3DentaSoft, fișele tehnice complete ale OneHT sunt publicate pe zirconiu.ro și pe 3dentashop.ro. Merită citite înainte de un caz-limită, pentru grosimile minime, dimensiunile conectorilor și programul de sinterizare.
Este OneHT o opțiune pentru pacienții care nu vor metal în gură?
Da. Zirconiul este o ceramică, fără componentă metalică, iar 3DentaSoft prezintă materialele folosite în laborator ca fiind certificate CE pentru uz stomatologic. La lucrările All-on-X, structura de dedesubt poate fi din titan sau din PEEK, iar dacă pacientul vrea să evite complet metalul, varianta din PEEK merită discutată cu medicul.
Forța potrivită, pusă la locul potrivit
OneHT are sens pe lucrările care duc greul, cum sunt arcadele complete pe implanturi și punțile lungi din zona laterală. Cifrele publicate îl plasează clar peste pragurile cerute de standard, iar forma monolitică ocolește cea mai frecventă problemă a lucrărilor placate.
Pentru un incisiv care trebuie doar să arate bine, OneSmile sau disilicatul de litiu rămân alegeri mai potrivite. Decizia se ia împreună cu tehnicianul, pornind de la locul lucrării în gură și de la forțele pe care le va primi.
